Fața lui Wendelyn s-a făcut palidă în timp ce stătea acolo ca o frunză veștejită, gata să cadă. Furia o cuprinse pe Ruth, care explodă. "Dacă nu vrei să renunți la asta, bine. Dar de ce trebuie să o dărâmi pe sora ta în halul ăsta?" "Pentru că nu o suport, evident," Shermaine zâmbi dulce, dar cuvintele ei tăiară ascuțit. "E meschină, dar ambițiile ei sunt uriașe." Nu era vorba că Shermaine avea o părere prea bună despre ea însăși – Wendelyn era pur și simplu putredă sub acel comportament de fată dulce. Nu avea morală și avea o tendință spre răutate, genul de drăguță falsă care se preface inocentă în timp ce complotează pe la spatele tuturor. "Și ca să fie clar, eu am doar un frate. Nicio soră," spuse Shermaine. Era frumoasă într-un mod care ardea – ca un trandafir în plină floare, îndrăzneț și nerușinat, cu spini suficient de ascuțiți ca să scoată sânge. Ochii lui Ruth scânteiară de furie. Se gândi: 'De ce a trebuit să se întoarcă această scorpie după atâția ani?' Pieptul i se ridica și cobora, furia sufocând-o. Ridică mâna. Shermaine se gândi: 'Vrea să mă lovească din nou?' Își încrucișă un picior peste celălalt, ochii ei fermi, zâmbetul ei încă persistând. Fără nicio urmă de teamă, privirea ei era luminoasă și pătrunzătoare. Făcu inima lui Ruth să bată mai repede fără motiv. Ruth se gândi: 'Shermaine e doar o nimeni care a crescut într-un sat uitat de lume, fără educație și fără clasă. Cum naiba are atitudinea asta, prezența asta?' Dar mâna ei ridicată nu avu șansa să cadă. Vocea lui Jameson bubui ca un tunet. "Ruth, ce crezi că faci?" Ruth ridică ochii și îl văzu pe Jameson stând acolo, cu sprâncenele încruntate, cu o expresie furtunoasă. Dar ceea ce o făcu cu adevărat să intre în panică fu bărbatul care stătea lângă el – elegant și stăpân pe sine – Joshua. Joshua nu făcu nimic, dar cu o singură privire, presiunea coborî ca un val. Ruth abia putea respira. Se încordă, coborând mâna, forțând un ton calm. "Ce aș putea să fac?" Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Ruth îl salută politicos pe Joshua: "Domnule York, e o plăcere să vă cunosc." Jameson îi aruncă lui Ruth o privire iritată, apoi se întoarse spre servitoare și îi ordonă să macine cele mai bune boabe de cafea și să prepare o cafea proaspătă. "La fel, doamnă Jean," spuse Joshua rece. Ruth oferă: "Vă rog, luați loc." Joshua se apropie. Ochii lui Wendelyn se luminară. În momentul în care îl văzu pe Joshua, afecțiunea ei pentru el îi umplu privirea cu o dorință dulce. Dar o suprima rapid, neîndrăznind să se mai uite la el. Prezența lui Joshua era magnetică. Doar o singură privire aruncată asupra lui îi făcea pe ceilalți să se simtă inferiori. Nici măcar nu aruncă o privire spre Wendelyn. În schimb, se duse direct să se așeze lângă Shermaine. Joshua era șlefuit și echilibrat. Între timp, Shermaine era uimitoare și aprigă. Oamenii se așteptaseră ca temperamentele lor să se ciocnească, dar cei doi stând împreună arătau cumva perfect fără efort, ca și cum ar fi fost meniți să fie împreună. O umbră de dezamăgire îi traversă ochii lui Wendelyn. Joshua o întrebă pe Shermaine: "Ai dormit bine noaptea trecută?" Shermaine zâmbi: "Nu rău." Fața lui Wendelyn se făcu și mai palidă. Își strânse pumnii, unghiile înfigându-se adânc în palme. Aroma bogată a cafelei umplu camera. Jameson îi întinse o ceașcă lui Joshua. "Joshua, când intenționezi să faci nunta cu Shermaine?" "Bătrânii deja aleg o dată," răspunse Joshua. Jameson se gândi: 'Asta înseamnă că se va întâmpla curând.' Era pe punctul de a întreba mai multe despre nuntă când Ruth interveni: "Domnule York, nu cred că Shermaine este o potrivire bună pentru dumneavoastră. Poate că e prea devreme să vorbim despre căsătorie." "Ce prostii vorbești?" Jameson era nervos pe Ruth. Dacă ea strica această căsătorie, ar fi o pierdere totală pentru familia Jean. "Oh?" Joshua se uită la Ruth, așteptând să vadă ce alte lucruri ridicole era pe cale să spună. Ruth vorbi încet și deliberat: "În ultimii câțiva ani, nu am reușit să o creștem cum trebuie, și acum are probleme peste tot. Dacă se căsătorește în familia dumneavoastră, mă tem că nu va face decât să-i pună pe Yorks într-o lumină proastă." Apoi făcu o pauză și adăugă: "Cred cu adevărat că Wendy ar fi o potrivire mai bună pentru dumneavoastră. Este manierată, atentă și își cunoaște locul. Este remarcabilă – mult mai bună decât Shermaine." Ruth spuse cu mândrie: "Wendy, ridică-ți capul și lasă-l pe Joshua să se uite bine la tine." Inima lui Wendelyn bătea ca nebuna. Încet ridică ochii, cu o voce timidă și delicată. "Domnule York." Tonul ei era moale și dulce, picurând cu acel farmec feminin. Dar palmele ei erau deja ude de sudoare din cauza nervilor. Bradley, stând deoparte, voia să dea ochii peste cap. Se gândi: 'Doamna Jean nici măcar nu încearcă să-și ascundă favoritismul. 'O dărâmă pe domnișoara Shue doar ca să o ridice pe domnișoara Jean, ca și cum domnișoara Shue nici măcar nu ar exista, ca și cum domnișoara Shue a ales să fie separată de familia Jean și să crească fără ei. 'Cea care a fost logodită inițial cu domnul York a fost moștenitoarea de drept a familiei Jean prin sânge. 'În plus, domnișoara Shue nici măcar nu arată ca cineva care a crescut într-un sat uitat de lume. Doar din cauza unei mici prejudecăți, se comportă ca și cum nu ar fi bună de nimic.' Joshua luă o înghițitură de cafea cu un zâmbet suficient de ascuțit ca să taie. "De când au scăzut standardele familiei York atât de jos?" Tonul lui era ferm, aproape casual. "Doamnă Jean, chiar credeți că puteți să-mi aruncați pe oricine?" Wendelyn îngheță, expresia ei devenind rigidă și stângace. Acea singură replică de la el îi zdrobi demnitatea și o aruncă direct în pământ. Ca fiică adoptivă a lui Jameson și Ruth, Wendelyn crescuse răsfățată, copleșită de laude și idolatrizată de băieții din jurul ei. Nu putea înțelege cum, în ochii lui Joshua, ea nu însemna absolut nimic. Wendelyn se gândi: 'Dacă eu nu sunt nimic, atunci ce naiba este Shermaine? Ce o face atât de mult mai bună decât mine?' Bradley se gândi: 'Domnul York e un adevărat dur.' Ruth, abia reținându-și furia, interveni pentru Wendelyn. "Domnule York, chiar dacă Wendy nu este genul dumneavoastră, nu este un motiv să o umiliți în halul ăsta." Joshua zâmbi: "Doamnă Jean, comparativ cu ceea ce tocmai ați spus despre Shermaine, sunt destul de politicos." Ruth îngheță, ca și cum tocmai ar fi înghițit un gândac din greșeală. Shermaine zâmbi ușor și se gândi: 'Domnul York are o limbă atât de ascuțită.' Jameson se uită la Ruth și Wendelyn cu răceală și apoi se întoarse spre Joshua. "Domnule York, vă rog să-mi iertați soția și fiica adoptivă pentru reprezentația lor. Dacă vom discuta despre nunta dintre dumneavoastră și Shermaine, haideți să mergem sus în birou." Joshua dădu din cap, apoi se uită la Shermaine. "Vii cu mine?" "Du-te tu," răspunse Shermaine, sunând indiferentă. ***** Înapoi în sufragerie, Shermaine își turnă o ceașcă de cafea. Boabele erau de cea mai bună calitate. Gustul era fin și parfumat, lăsând un finisaj curat pe limbă. Bău câteva înghițituri, apoi se ridică, plănuind să meargă sus. Trebuia să-și ia telefonul. Odată ce Joshua pleca, voia să iasă la plimbare. Ruth tocmai fusese umilită în public și stătea în tăcere, uitându-se urât la Shermaine. Când o văzu pe Shermaine ridicându-se, Ruth întrebă: "Unde mergi?" "În camera mea," spuse Shermaine. "Nu te deranja. Avem oaspeți care vor veni curând," răspunse Ruth. Wendelyn se uita și ea la Shermaine, expresia ei calmă, dar cu muchii ascuțite. Shermaine se gândi: 'Oaspeți? Ce legătură are asta cu mine? Nu-mi pasă. Să se uite la mine cât vor – nu că ar găsi ceva.' Chiar atunci, menajera se apropie și le aminti: "Doamnă Jean, doamnele pe care le-ați invitat au sosit la ușa din față." "Am înțeles," răspunse Ruth. Câteva momente mai târziu, un grup de femei din înalta societate, bine îmbrăcate, intră, fiecare fiind aranjată cu haine de firmă din cap până-n picioare. Expresia lui Ruth se schimă într-o clipă. Un zâmbet grațios, exersat, înflori pe trăsăturile ei. "Doamnă Sutton, doamnă Marshall, doamnă Burton, mă bucur foarte mult că ați putut veni." Wendelyn se ridică alături de ea și le salută cu un zâmbet moale, elegant. Shermaine nu se mișcă. Toți ochii noilor venite aterizară direct pe ea. Ea aruncă o privire în sus și își dădu seama că văzuse aceste femei la petrecerea de la hotel de aseară. O lăudaseră pentru frumusețea ei în față, apoi o desființaseră pe la spatele ei. Shermaine nu uitase cum o numiseră "curvă ieftină" în momentul în care se întorsese. "Shermaine," răbufni Ruth, "nu fi atât de nepoliticoasă." Shermaine își păstră zâmbetul. "Doamnă Sutton, doamnă Marshall, doamnă Burton. Îmi pare bine să vă văd." Cele trei doamne dădură din cap spre ea cu răceală. Expresia lui Ruth se relaxă în sfârșit. "Peyton, condu oaspeții noștri în grădină." Apoi se întoarse spre Wendelyn și Shermaine. "Voi două, veniți cu mine." "Eu nu merg," spuse Shermaine sec. "Să nu îndrăznești." Fața lui Ruth se schimbă din nou. Shermaine îi zâmbi pe jumătate, gândindu-se: 'Ce-o fi o fi. Tehnic, tot e mama mea, nu?' Așa că cedă. "Bine. Îți fac pe plac de data asta." Furia o făcu pe Ruth aproape să se înece cu propria respirație. Curtea din spate era exact ceea ce s-ar aștepta cineva de la banii vechi – amenajată la perfecție, cu o piscină sclipitoare strălucind sub soare. Aceste femei nu aveau despre ce să vorbească decât despre haine și genți de firmă, rujuri și parfumuri și bijuterii revoltător de scumpe. Piesele pe care le purtau astăzi erau toate de la mărci de lux – niciuna sub treizeci de mii, unele ajungând bine peste sute de mii. Designurile erau incontestabil rafinate, dar cumva, pe ele, chiar și cele mai eterice piese reușeau să arate kitsch ca naiba. Shermaine căscă, plictisită de moarte ascultând discuțiile lor goale. Astăzi, purta o bluză albă de mătase băgată în blugi cu talie înaltă, croiala arătând liniile grațioase ale picioarelor ei. Decolteul ei se adâncea suficient pentru a dezvălui curba frumoasă a claviculelor ei – părți egale senzuale și eterice. Chiar atunci, au sosit niște oameni noi. Erau acolo pentru a oferi tuturor masaje la cap și la picioare. Shermaine nu era în stare. Nu avea răbdare și, sincer, dacă ar fi știut că va fi atât de plictisitor, ar fi mers pur și simplu sus cu Joshua. Era pe punctul de a se întoarce și a pleca când Ruth o prinse. "Încearcă să te furișezi din nou?" întrebă Ruth. "O să trec peste masaj," spuse Shermaine. "Nu sunt interesată." "Tehnica lor este excelentă. Așază-te și lasă-te să te relaxezi puțin," insistă Ruth. Shermaine rămase instantaneu fără cuvinte. Chiar nu avea niciun interes să asculte oameni cărora nu le păsa cu adevărat de ea. Chiar atunci, o cosmeticiana în uniformă spuse: "Domnișoară Shue, vă rog să vă întindeți." Era cel puțin politicoasă, iar Shermaine se gândi o clipă. Nedorind să facă lucrurile dificile pentru cosmeticiana, Shermaine cedă și se întinse. Cosmeticiana se spălă pe mâini și aplică niște ulei esențial, care emana un parfum ușor, plăcut. La început, masajul se simțea destul de bine. Shermaine chiar se bucura de el. Dar apoi cosmeticiana începu să apese din ce în ce mai tare, iar unele locuri dureau ca naiba. Shermaine îi spuse să o lase mai moale. Cosmeticiana fu de acord, dar mâinile ei rămaseră la fel de aspre. După un timp, durerea fu prea mare. Shermaine deschise ochii, iritarea fulgerând în privirea ei. Nu mai suporta și o împinse pe cosmeticiana. Shermaine nici măcar nu împinse atât de tare, dar cosmeticiana se poticni câțiva pași înapoi și, cu un strop, căzu direct în piscină.