Warren Charlie ordonă la doi lupi să-mi flancheze partenera, păstrând-o în siguranță, dar asigurându-se și că urmează ordinul meu. „Alpha?” întreabă Charlie prin legătura mentală. „E partenera mea.” „Oh, rahat.” „Da.” „Știe? Nu se comportă ca și cum te-ar recunoaște ca pe partenerul ei.” „Nu sunt sigur. E un lup singuratic, dar studiază medicină umană și veterinară.” Se întoarce și se uită la ea. „Uau. Una deșteaptă.” „Aparent.” „Ce a spus despre piciorul tău?” „Că am nevoie de operație.” „Ei bine, fără supărare, dar puteam să-ți spun și eu asta.” „Să vedem ce spune când ajungem la haită. Și găsește-i o cămașă. Nu-mi place să se plimbe prin fața războinicilor noștri fără haine.” O ia la goană, grăbindu-se spre teritoriile haitei noastre. Când se întoarce, lupul lui duce o cămașă în gură pentru ea. Mă uit în timp ce ea se uită la mine. „Suntem pe cale să intrăm pe teritoriul haitei mele. Ești o femelă tânără, necunoscută și nemarcată. M-am gândit că ți-ar plăcea o cămașă să te acoperi,” spun eu. Dacă spune nu, voi insista, dar sper că va alege să o pună fără să fiu nevoit să cer asta. Din fericire, o face, părând aproape ușurată. Bine. Nu e genul de femeie care își etalează corpul frumos pentru toți. Când ne întoarcem, sunt dus direct la spitalul haitei, întrebându-l pe Charlie despre alte răni suferite de războinici și ce s-a întâmplat cu haita lui Brady. Îmi dă lista de răni în timp ce intrăm, transformându-se și continuând să-mi vorbească cu voce tare, în timp ce doctorul Stevens se repede spre noi. „Alpha, hai să te ducem într-o cameră ca să ne uităm la piciorul tău. Vei avea nevoie de radiografii,” spune el. „Da, voi avea,” spun eu. „Și fata vine.” „Fata are un nume,” murmură ea. Mă opresc și mă întorc să mă uit la ea, ochii ei mărindu-se. Evident, nu a fost în preajma multor Alpha sau a trecut mult timp. Continuă să mormăie pentru sine, ca și cum nu aș putea-o auzi. E cam drăguț. „Dacă-mi spui numele tău, voi fi fericit să-l folosesc,” îi spun. „Yara.” „Yara. Sunt Alpha Warren. Vino cu mine,” spun, întorcându-mă și lăsând războinicii să mă ajute să intru în camera de radiografii. „Cine ești tu? Ieși afară!” latră doctorul Stevens la ea în timp ce intrăm în cameră. „E cu mine,” spun eu, ignorând atitudinea lui furtunoasă că o femeie tânără e în cameră cu noi. Ea se uită la el și sunt mulțumit când instinctiv se apropie de mine. Mă așez pe masă și doctorul Stevens pregătește aparatul de radiografii. În timp ce face asta, o privesc pe Yara. Are o față foarte expresivă. Acum că o pot vedea la lumină, îmi dau seama că e o micuță drăguță. Sunt sigur că aș crede asta chiar dacă nu ar fi partenera mea, dar bazându-mă pe privirile pe care războinicii mei i le aruncă, e o frumusețe naturală. Da, bine că are cămașa aia pe ea, altfel ar trebui să le smulg ochii din orbite. Pentru că o privesc, o văd cum se încrunta, capul ei înclinându-se într-o parte în timp ce îl privește pe doctorul Stevens. Îi fac semn cu degetul, invitând-o să se apropie, în timp ce doctorul Stevens iese din cameră. „Ce a fost cu privirea aia?” întreb, realizând că ochii partenerei mele sunt de o culoare gri-verde, aproape salvie. Și ochii mei sunt verzi, dar nu atât de închiși la culoare ca ai ei. „Ce privire?” Doar ridic o sprânceană spre ea. Poate că durerea din piciorul meu mă face mai puțin dispus la discuții banale. Încerc să o ignor, dar nu e ușor, iar Arric nu mă poate vindeca până când oasele nu sunt așezate corect. Așa că nu sunt atât de răbdător pe cât aș fi în mod normal în această situație. Ea se întoarce și se uită în spatele ei pentru a vedea dacă doctorul e acolo, apoi se apleacă, parfumul ei umplându-mi nasul. „De ce nu face radiografii laterale? A făcut doar una de sus,” șoptește ea, în timp ce doctorul Stevens intră înapoi. El se uită urât la ea, dar pune radiografia pe cutia luminoasă. „Ei bine, Alpha, piciorul tău nu mai poate fi salvat. Mă tem că va trebui să-l amputăm,” spune el cu detașare, ca și cum nu tocmai mi-ar fi spus că întreaga mea lume e pe cale să se prăbușească în jurul meu. Simt cum mi se strânge stomacul și cum inima îmi sare o bătaie. În același timp, aud cum Yara trage aer în piept. „Doctore Yara, ce părere ai?” o întreb. Dacă are vreo sugestie pentru mine pentru a salva acest picior, o voi face. Nu-mi pasă câtă durere îmi va provoca sau cât timp îmi va lua să mă recuperez. Sunt Alpha de doisprezece ani. Înainte de asta, am fost Alpha în pregătire. Fără rangul meu, fără o haită pe care să o conduc și să o protejez, nu am nicio idee cine sunt. Ea se uită la mine, apoi la doctorul Stevens, care se uită urât la ea din nou. „Doctore?” întreabă el condescendent. E de modă veche, unde femeile sunt asistente, menite să fie la dispoziția unui doctor. E un alt motiv pentru care trebuie să plece. Asistentele mele se plâng constant și amenință că vor pleca. „În curs de a deveni, dar aș sugera să facem radiografii laterale ale piciorului înainte de a determina dacă piciorul trebuie amputat,” spune ea, mai încrezătoare decât mă așteptam. Poate că nu se simte confortabil în preajma mea, sau chiar în haită, dar aici, în această cameră de spital, încrederea ei e clară. „Ai auzit-o, doctore Stevens. Radiografii laterale,” spun eu, văzând-o aruncându-mi o privire apreciativă pentru că o susțin. În realitate, sunt recunoscător că îmi oferă o opțiune, orice opțiune pentru a-mi salva piciorul. „Domnișoară, care sunt calificările dumneavoastră?” cere el. „Calificările EI nu sunt cele puse sub semnul întrebării, doctore. Eu v-am dat ordinul. Radiografii laterale! ACUM!” latru. Yara tresare când țip, dar serios, tipul ăsta deștept se gândește că-mi va spune că trebuie să-mi amputeze piciorul și crede că nu voi lupta împotriva asta? Continuă să se uite urât la Yara în timp ce face radiografiile, iar când se întoarce, le pune pe cutia luminoasă și se întoarce spre ea cu un rânjet pe față. Sunt gata să mă dau jos de pe masa asta și să-i smulg rânjetul ăla de pe fața lui arogantă. „Ce părere aveți acum, doctore?” întreabă el, ca și cum ar pune la îndoială adevărul din titlul ei. Yara se duce la cutia luminoasă, uitându-se atent mai întâi la una, apoi la cealaltă radiografie. „Aveți originalul?” întreabă ea, întorcându-se spre doctorul Stevens. El pufnește, dar i-l dă, iar ea îl pune pe cutia luminoasă lângă celelalte. Se dă înapoi, capul ei înclinându-se dintr-o parte în alta. „Yara?” întreb, incapabil să opresc fiorul de speranță din pieptul meu. „Putem salva piciorul,” spune ea, întorcându-se spre mine și făcându-mă să răsuflu ușurat. „Glumești!” spune doctorul Stevens. „Piciorul lui e făcut țăndări!” „Da, este. Și va necesita mult timp și răbdare. Dar Alpha Warren are timp, iar eu am răbdare,” spune ea, uitându-se la mine. „Fă-o,” îi spun, punându-mi viitorul în mâinile acestei femei și sperând că nu voi regreta.