PERSPECTIVA SONIEI Zăcând în pivnița întunecată care-mi servea drept cameră, găseam alinare în imaginile din capul meu. Nu exista niciodată un moment plictisitor în imaginația mea. Dacă nu erau voci vorbind, era o reluare a amintirilor care se derulau în buclă. Amintirea care se derula acum era una care-mi lăsa un gust amar în gură. Eu și Freya, alergând prin pădure în extaz, chiar înainte de zori