Punct de vedere al lui RAMON
Stăteam în biroul meu, așteptând-o pe Lorena. Nu voiam să trag încă nicio concluzie, pentru că trebuia să-i acord prezumția de nevinovăție.
Ușa s-a deschis și am știut că era ea pentru că nu s-a mai obosit să bată.
S-a apropiat de biroul meu și s-a așezat în poala mea.
„M-ai chemat, alfa al meu”, a tors ea.
Am respirat adânc, obosit. N-aș spune că Lorena avea vreo infl
















