Damien nu voia să piardă timpul mutându-i pe Ana și Alan. Dar știa că trebuiau să discute mai întâi cu Alan. Când s-au trezit a doua zi dimineață, l-au așezat la masă în timpul micului dejun. „Alan,” începu Damien. „Îți amintești când m-ai întrebat dacă locuiești cu mine?” Alan dădu din cap, îndesând o bucată de pâine în gură. „Ți-ar plăcea dacă ai locui aici cu mine și cu Mami?” „Da,” zâmbi el cu