Elena se oprește, gândind înainte de a da din cap. „Ce anume? Nu am nimic să-ți dau, Axton,” îmi spune ea. „O să-i aduc să te vadă, promit. Te rog, lasă-mă să mă întorc acasă la ei.” Disperarea din vocea ei îmi face stomacul să se strângă. „Spune-mi unde sunt.” Îi arăt spre mâncarea ei de pe măsuța de cafea, iar ea oftează, mergând și așezându-se în fotoliul de vizavi de mine. „Măcar lasă-mă să o