IAN Întunericul mi-a cuprins inima în timp ce mă plimbam agitat prin camera goală, căutând orice semn despre unde s-ar putea afla Zahara. Ghearele ei nu mai erau înfipte în podeaua de lemn, ochii ei, odată strălucitori, nu mă mai priveau cu afecțiune și loialitate. Singurătatea și suferința s-au împletit în mine, dezlănțuind o furie care ardea în sufletul meu. Nu existau urme de ea în toată camera