Zahara. Camera era învăluită într-o atmosferă densă de tristețe. Lacrimi tăcute îmi șiroiau pe față în timp ce priveam în gol, pierdută în durerea dispariției Mayei. Lupul meu, confidenta mea, dispăruse fără urmă. Era pustiu fără ea. Atâtea întrebări îmi umpleau mintea. Treculse o zi întreagă de atunci și mă înecam într-un ocean de incertitudini. Nu-mi amintesc decât de Malachai și Vladimir. Privi