TRISTAN Mă plimb prin străzile întunecate ale orașului-port, cu vântul rece tăindu-mi fața și ploaia măruntă îmbibându-mi hainele. Fiecare pas pare greu, ca și cum aș purta greutatea întregii suferințe care s-a abătut asupra mea de când Zahara a plecat. La fiecare colț, sper să o văd apărând ca un miracol, dar realitatea crudă continuă să mă bântuie. Zilele fără ea par din ce în ce mai întunecate