Din interiorul camerei sale de hotel, John Garcia, asistentul executiv al lui Ethan Wright, își strângea lucrurile, pregătindu-se să plece la aeroport. De vreme ce deja o făcuse pe Samantha Davis să semneze contractul, munca lui era deja terminată. Trebuia să se întoarcă la șeful său, unde îl așteptau din ce în ce mai multe sarcini. În timp ce se pregătea să plece, intenționa să-i raporteze șefului său ora la care va ajunge. L-a sunat pe Ethan Wright. La primul sunet, CEO-ul Wright Diamond Corporation a răspuns: "A semnat?" Lui John i-a luat o secundă să-și dea seama că șeful său urmărea situația contractului cu Samantha Davis. "Ah, da, șefu'. A semnat. Ne-am întâlnit ieri," a răspuns el înainte de a se gândi să-i dea vestea proastă. "Ce este?" A întrebat șeful său. Când John și-a dat seama că s-a dat de gol, a dezvăluit: "Ah, domnule Wright... Ea... Um. Are copii - doi, mai exact." Pe cealaltă linie se putea auzi cu ușurință tăcerea. Lui John i-a trebuit aproape un minut pentru a-l auzi pe Ethan vorbind din nou: "De ce mi-ai spune asta? Am angajat-o pentru post și, atâta timp cât își poate face treaba bine, nu contează!" "Nu sunt genul care să se uite de sus la o femeie căsătorită!" Telefonul s-a închis imediat după aceea. Șeful lui John nici măcar nu l-a lăsat să termine de explicat situația Samanthei. Acum, șeful său a înțeles complet greșit circumstanțele Samanthei Davis. "O, ei bine. Tocmai când credeam că am găsit femeia care ar topi gheața!" A remarcat John înainte de a ieși pe ușă. *** RETROSPECTIVĂ *** Cu patru zile în urmă, când Ethan a văzut-o prima dată pe Samantha în Monroe City. Marele și puternicul Ethan Wright fusese invitat la cină de un co-investitor în timp ce se aflau în oraș. Lui și asistentului său, John Garcia, li s-a spus că vor lua cina la cel mai bun restaurant din orașul Monroe! Un bărbat de statură impunătoare a onorat brusc umilul hotel. Ethan era înalt, binecuvântat cu un fizic fin și cu un aspect izbitor de bun. Ochii lui căprui închis erau atât de intenși, studiind împrejurimile hotelului, evaluând mental. Când Ethan a călcat în lobby-ul hotelului Emerald, un simplu hotel de patru stele, s-a încruntat și s-a uitat în jos la asistentul său. A spus: "Găsește o modalitate de a pleca. Asta nu este suficient de bun pentru mine." Având în vedere că Monroe City nu era atât de popular, Ethan nu intenționa să mănânce la un hotel de patru stele. Avea standarde foarte înalte pentru mesele sale. Ochii lui John Garcia s-au mărit la sugestia șefului său. S-a aplecat și a spus: "Dar, șefu', suntem deja aici și domnul Wilson a spus că este un restaurant excelent!" "John, uită-te la podea. Nu este suficient de lucioasă... Clar, conducerea nu a acordat prea multă atenție renovării acestui hotel", a spus Ethan înainte de a-și strânge ochii. Ethan Wright s-a născut cu o lingură de argint în gură. Familia lui era veche și bogată, iar el era obișnuit cu splendoarea averii lor. Rareori se mulțumea cu ceva mai puțin de un hotel de patru stele și jumătate. Co-investitorul lor, domnul Wilson, i-a găsit cu ușurință când a intrat de la intrarea hotelului. "Domnule Wright! Pe aici!" A strigat domnul Wilson. "Mă bucur că ați decis să ni vă alăturați la cină." Domnul Wilson s-a aplecat înainte și a sugerat: "Aveți încredere în mine când spun că veți avea cea mai gastronomică încântare... aici, la restaurantul rafinat al hotelului!" "Sunt acționar al acestui hotel, apropo. Dacă vă place ceea ce mâncați, nu ezitați să investiți în această proprietate. Haha!" O râsete sonoră a urmat sugestiei domnului Wilson. Era atât de absorbit de propria sa propunere încât a ratat grimasa clară de pe fața lui Ethan. "Vi se pare amuzant, domnule Wilson? M-ați adus aici pentru posibilitatea de a-mi irosi banii pe acest hotel depășit?" Pe un ton dominant, Ethan și-a exprimat nemulțumirea și i-a dat cu ușurință domnului Wilson fiori. "Um. Nu - Nu! Domnule Wright. Eu - Glumeam," a motivat domnul Wilson. "Cu toate acestea, adevărul este că restaurantul nostru de aici este unul dintre cele mai bune. Se datorează bucătarului nostru minunat și frumos, domnișoara Samantha Davis. De fapt, a primit recent o recunoaștere pentru abilitățile sale culinare remarcabile!" Ca și cum ar fi fost la comandă, Samantha a intrat în grabă de pe cealaltă parte a holului hotelului, întorcându-se de la toaleta hotelului. "Oh! Îmi pare rău!" A ajuns să se ciocnească cu însuși marele om, Ethan Wright. "Îmi pare rău. Nu am vrut. Sunteți bine?" Samantha tocmai a pus o mână pe brațul lui Ethan, fără să-i pese sau să se uite cu atenție la fața lui. Capul ei era prea ocupat, nerăbdător să se întoarcă la muncă. "Oh, domnule Wilson. Sper că totul este bine. Trebuie să mă pregătesc pentru cină", a explicat Samantha, sugerând că îl lăsa să aibă grijă de bărbatul încruntat de care se ciocnise. "Este în regulă, Sam. Du-te", a răspuns domnul Wilson. Respirând adânc, domnul Wilson i-a explicat lui Ethan, "Aceasta era bucătarul nostru șef, domnișoara Davis. Îmi pare rău - " "Este bine. Hai să cinăm acolo acum", a răspuns repede Ethan, în timp ce ochii lui erau fixați pe fata cu bucle aurii, care se îndrepta spre restaurant. Stând lângă Ethan, asistentul său, John, nu a ratat să vadă cum șeful său se uita brusc la o fată, cu atât mai mult, să permită aceleiași persoane, să-i atingă hainele! Lui Ethan Wright nu i-au plăcut niciodată abordările femeilor. Acesta a fost exact motivul pentru care avea un asistent de sex masculin. Ochii lui John se mutau înainte și înapoi de la Samantha la șeful său și abia după câteva secunde a recunoscut că este adevărat. Șeful lui se holba la o femeie pentru prima dată! Ceea ce a fost și mai surprinzător a fost modul în care Ethan Wright era brusc dispus să mănânce la un restaurant cu podele care nu sunt suficient de alunecoase! La naiba! Ethan chiar l-a lăsat în urmă! Șeful lui mergea direct la restaurant și ochii lui nu au părăsit niciodată frumoasa bucătăreasă cu părul auriu. Găsindu-și locurile, John a fost și mai șocat că Ethan nu murmura nicio plângere. Pur și simplu a ales meniul stabilit al preferințelor sale și a observat împrejurimile. În mod clar, din punctul de vedere al lui John, Ethan o căuta pe bucătăreasa pe care o numesc domnișoara Samantha Davis. Când mesele lor au fost servite, Ethan și John erau amândoi în lumea viselor. De fiecare dată când își puneau furculițele în gură, dădeau reacții plăcute. "Uau! Acesta este... cel mai bun, nu-i așa, șefu'?" A remarcat John. Domnul Wilson a ridicat mâinile înainte de a spune: "Ce v-am spus? Uimitor, nu-i așa?" "Hmmm. Bun", a spus Ethan. "B-u-n." Chiar în timp ce apreciau mâncărurile, bucătarul a ieșit din bucătărie fiind lăudată de comeseni. Aparent, era un obicei ca Samantha să apară în fața oaspeților lor în mijlocul cinei. John a văzut cum Ethan se uita la bucătar și l-a auzit spunând: "Mâncarea este frumoasă." "Mâncarea este frumoasă?" S-a întrebat John. Atât domnul Wilson, cât și John au căzut confuzi. Asistentul a trebuit să clarifice cuvintele șefului său: "Care dintre ele, domnule, mâncarea sau bucătarul este frumoasă?" "Mâncarea, John! Adică... prezentarea", a insistat Ethan. Când au văzut cu toții zâmbetul angelic al Samanthei, John și domnul Wilson au zâmbit înapoi. Nu au putut să nu fie influențați de frumusețea bucătarului. De atunci, Ethan a luat decizia și a spus: "O vreau. Vreau să fie bucătarul executiv la First Diamond Hotel." Ochii lui John s-au mărit. I-a explicat șefului său: "Oh, dar domnule Wright. Am angajat deja un bucătar executiv - " "Retrogradează-l... Nu-mi pasă", a sugerat Ethan. "Nu am mai fost atât de mulțumit de o masă de când îmi amintesc. Trebuie să o avem." Ethan s-a întors către domnul Wilson și a spus: "Poți face asta să se întâmple, domnule Wilson?" "Sigur voi aranja asta, domnule Wright", a confirmat domnul Wilson. "În măsura în care am urî să renunțăm la un bucătar atât de talentat, nu-l putem dezamăgi pe domnul Ethan Wright." "Bine că știi", a spus Ethan. John Garcia ar fi putut considera asta doar o atracție trecătoare, una pe care șeful său nu a avut-o niciodată în trecut. Cu toate acestea, ceea ce l-a făcut în general să concluzioneze că Ethan a fost afectat de farmecele Samanthei a fost faptul că au avut o a doua... și a treia rundă de mese! Practic, petrecerea lor a gustat toate cele trei meniuri stabilite pentru acea seară! La sfârșitul celei de-a treia mese, Ethan a explicat: "Am vrut să gust fiecare fel de mâncare pe care o au de oferit. Am vrut să testez consistența bucătarului." John l-ar fi crezut cu ușurință dacă nu ar fi fost faptul că în fiecare program de cină, el se holba pur și simplu la bucătar la fiecare apariție a ei. În cele din urmă, au rămas cinci ore întregi în aceeași unitate și pe John îl durea fundul ca naiba, doar stând jos ore în șir, dar pentru el, a fost o recompensă. În acea noapte, John Garcia a văzut o altă fațetă a lui Ethan Wright și a concluzionat că Samantha este cheia. *** SFÂRȘITUL RETROSPECTIVEI ***