Nu știam de unde venea sunetul și a fost nevoie ca Ryker să mă cuprindă cu brațele și să mă tragă la pieptul lui ca să-mi dau seama că venea de la mine. Eu eram cea care țipa, dar cum de nu știam? Nu puteam procesa niciunul dintre gândurile mele. Era doar o singură frază care se repeta iar și iar în capul meu și anume: „Trebuie să o găsesc pe Audrey”. Gărzi au năvălit în cameră la țipetele mele și