~Nadia~ Gândul la el îmi stârnea acea senzație familiară de fiori pe tot corpul. M-am trântit în pat, în dormitorul meu. Trupul meu tânjea cu o ardoare necunoscută până atunci. Mi-am mângâiat clitorisul, imaginându-mi erecția lui perfectă. Îmi spusese că îl excitam. Asta îmi aprinsese focul în vene. Mă frecam tot mai tare și mai repede, vizualizându-i limba alunecând peste el. „Nadia?!” Of, Doamne! Mama mă căuta. „Sunt aici!” M-am ridicat și am alergat s-o întâmpin, curioasă să aflu ce-și dorește. „Cina pentru familia regală e aproape gata. Ce mai cauți aici și nu ești în bucătărie?” Îi spusesem bucătarului-șef cât de mult îmi plăcea să gătesc și, drept urmare, îmi permitea să o urmăresc în timp ce pregătea diverse feluri de mâncare și chiar să o ajut uneori cu sosurile. Dar majoritatea celorlalte sarcini pe care mi le încredința erau complet lipsite de importanță. Du cafeaua în apartamentele prințului, servește cina, așteaptă la masă... bla, bla, bla, lucruri care nu mă interesau deloc. Dar, hei, eram plătită bine pentru asta. Ian nu mă remarcase niciodată până acum, așa că nu era nicio problemă să stau lângă masa de dining, în timp ce acei snobi bogați se prefăceau că nu exist. Dar azi lucrurile aveau să fie diferite. Mă devorase cu mai puțin de o oră în urmă. Și urma să fie extrem de ciudat să stau în preajma lui. Speram din tot sufletul să nu fiu nevoită. Oricum, surorile lui răsfățate și iubita lui viperă erau cele care aveau nevoie de totul adus pe tavă și servit ca la carte. Mă voi lipi de una dintre ele și gata. Și, astfel, m-am postat strategic lângă Jenna, iubita lui cu ifose, care trata pe toată lumea ca pe gunoaie, cu excepția celor bogați. Geme ca o curvă în timpul partidelor lui Ian. O uram și mai mult pentru asta. Nenorocita avea luxul de a-l săruta oricând dorea, de a-l atinge oriunde și oricum voia. „Mă auzi?!” Pocni din degete în fața mea. „Scuze.” M-am postat în poziție de drepți, așteptând să-și repete cererea. „Dă-mi tocana aia.” „Imediat.” M-am aplecat ușor spre Ian ca să ajung la vas, iar în clipa în care l-am ridicat, Ian mi-a atins cu degetele talia, acolo unde pielea era dezgolită. O scânteie mi-a străbătut tot corpul și am vărsat tocana fierbinte. Și ghiciți unde a ajuns? Cea mai mare parte pe masă, dar câteva picături au aterizat pe rochia iubitei lui. Acea scorpie găsea mereu pretexte ca să țipe la oameni. „Idioato! Mi-ai distrus rochia!” Și-a smuls halatul de casă și gulerul cu volane și mi le-a trântit în față. „Du-le la curățat imediat!” Nancy, majordomul responsabil cu organizarea cinei, a sosit în fugă, cerându-și scuze tuturor. Jenna își dădu ochii peste cap, teatral. Nancy m-a certat pentru neîndemânare și mi-a ordonat să mă întorc în bucătărie. L-am privit pe Ian, sperând să cred că mă atinsese accidental, în timp ce se întindea după ceva. Dar nu! Bineînțeles că o făcuse intenționat. Afișa un rânjet satisfăcut, savurând toată scena. Aceste atingeri și hărțuiri „accidentale” s-au repetat de încă două ori. Mi-era teamă să-l iau la rost a doua oară când a făcut ceva similar, chiar a doua zi. Primisem ordin să servesc băuturi tuturor războinicilor la antrenament. Am echilibrat douăzeci și două de pahare pe o tavă, sperând să nu le scap și să provoc un moment jenant. Câțiva bărbați, cei care nu făceau parte din familia regală, flirtau mereu cu mine, dar nu îndrăzneau să facă mai mult de atât, fiindcă știau că nu au voie să se atingă de curtezane, decât dacă primeau permisiunea ocazională a vreunui membru al familiei regale. Deși erau războinici de rang înalt în armată, erau, în mare parte, oameni obișnuiți ca mine, dar antrenați să exceleze. Lipsa sângelui albastru în vene îi privea de privilegiul de a se bucura de o curtezană. Ian a așteptat ca bărbații să se risipească și s-a apropiat de mine. Până săptămâna trecută, mă bucuram nespus să-i văd trupul fierbinte și transpirat apropiindu-se de mine pentru a lua o băutură după antrenament. Doar că, până atunci, nu mă observase niciodată. Am făcut câțiva pași înapoi, pe măsură ce el se apropia, cu privirea fixată asupra mea. Stăteam pe scări, cu două trepte mai sus decât el. Era încă mai înalt decât mine, dar nu mă mai simțeam atât de mică. Mai rămăseseră trei căni cu apă și un pahar cu suc pe tavă când m-a ciupit de piele, lângă buric, și era să scap tava. A salvat situația, plasându-și mâna sub ea, fără să-și dezlipească ochii de ai mei. Mă așteptam să-și bată joc de mine sau să spună vreo prostie, dar n-a făcut-o. Doar a schițat un zâmbet înainte de a-și lua o băutură și a pleca. A treia oară când s-a luat de mine s-a transformat într-un dezastru total. Mai mulți invitați au sosit la palat pentru a ridica niște tablouri pentru o viitoare licitație de artă caritabilă. Se făcuseră aranjamente elaborate pentru cină și pentru cocktailul de dinainte. În apropierea grădinii se desfășurau spectacole de muzică și dans, iar toată lumea era așezată la mese rotunde, socializând și urmărind reprezentațiile. Mi s-a ordonat să ofer invitaților niște suveniruri, care erau bomboane de casă ambalate festiv și alte nimicuri aleatorii. Ian stătea așezat pe un rând, alături de alți bărbați. M-am plimbat printre rânduri, oferindu-le obiectele. L-am sărit pe el, fiindcă, evident, nu avea nevoie de un suvenir; era petrecerea lui. M-a oprit, împiedicându-mă cu piciorul, dar era prea târziu ca să mai reacționez. M-a prins în brațe și m-a tras în poală chiar când eram pe cale să cad, iar toate obiectele de pe tavă au zburat în aer. Nu numai că am provocat un dezastru și am făcut gazdele de rușine, dar am și căzut în brațele lui, iar mama lui și majordomul casei n-au privit deloc cu ochi buni scena. A trebuit să ascult o mulțime de cuvinte urâte despre cum mă aruncasem în brațele celui mai râvnit burlac și alte asemenea. Nu îndrăzneam să-l privesc acuzator pe Ian, fiindcă majoritatea membrilor familiei lui se uitau fix la mine. M-au învățat să-mi asum mereu vina, chiar dacă unul dintre membrii familiei regale provoca intenționat probleme. Era lecția de etichetă numărul unu pentru oamenii săraci care locuiau pe domeniul palatului. Umilința publică era pe punctul de a mă face să plâng. Am așteptat cu nerăbdare ca petrecerea să se termine, ca să-l pot confrunta pe Ian și să-l implor să nu-mi mai facă viața un calvar. Aveam senzația că mă pedepsește pentru că nu-l ascultasem. Eram percepută ca o neîndemânatică incompetentă și, culmea, după seara asta, probabil și ca o profitoare intrigantă. L-am oprit înainte să urce scările și l-am înfruntat. „Te crezi mult prea importantă, Nadia. Chiar crezi că oamenii își pierd timpul ca să te analizeze și să-și formeze o opinie despre tine? Nimeni nu știe că exiști. Pentru ei ești doar «o servitoare». N-ar face diferența nici dacă le-ai spune că tu ești cea care dă cu bâta-n baltă în fiecare zi.” L-am împins furioasă și i-am replicat: „Nu eu am dat cu bâta-n baltă! Tu m-ai făcut să par că eu am făcut-o.” „Ești adorabilă când te enervezi. Dar asta nu înseamnă că-ți permit să-mi vorbești pe tonul ăsta.” M-a ridicat brusc și m-a aruncat peste umăr, ca să mă care sus. „Dă-mă jos! Îmi pare rău că am uitat!” „Te-am avertizat.” „Te rog, iartă-mă. Nu se va mai întâmpla.” „Da, evident că nu se va mai întâmpla, după ce te voi pedepsi.” L-am lovit cu pumnii în spate și l-am bombardat cu palme peste umeri, implorându-l să mă pună jos. „Dacă nu te oprești, te voi face să plătești pentru fiecare lovitură”, a avertizat el, pe un ton periculos.