„O, Doamne! E vie!” Am auzit vocile Lydiei și ale Juliei înainte să mă smulgă de tot din dulcele meu somn. Fiecare centimetru al corpului meu ardea ca-n flăcări, din clipa în care am deschis ochii. „Somnoroaso, e ora trei după-amiaza. Ne întrebam dacă ai intrat în comă sau ceva de genul.” Lydia chicoti, lăsându-se greu pe marginea patului meu. „Mă doare peste tot!”, am mormăit cuvinte neinteligibi