Nora zâmbea larg, de la o ureche la alta.
Dezbrăcându-se de uniforma de liceană pe care o purtase în ziua aceea când vizitase casa Selinei, Nora s-a schimbat într-un costum drăguț de casă. Și-a prins părul în două codițe. Fața ei mică se făcuse roșie când era supărată. Moștenise perfect genele excelente ale părinților ei. Era drăguță, frumoasă și inocentă, o fiică tipică dintr-o familie bogată.
—
















