Sasha privea prin fereastră bărbatul în scaun cu rotile care pleca. Își auzea bătăile inimii bubuind puternic în urechi, oare tocmai îi strigase numele? Și chiar de două ori. L-a urmărit cu privirea plină de dor cum se urca în mașină, îi fusese dor de el, de silueta lui, de chipul lui, de vocea lui, îi fusese dor de tot și credea că-l depășește, ce glumă proastă. A fost de ajuns să-i vadă din nou