„Îmi pare rău, Andrew, dar nu mă pot căsători cu tine!”, a rostit Christina Stevens cu o voce tăioasă, în biroul directorului general de la Stevens Corporation. Ședea impasibilă în spatele biroului, etalând o rochie neagră din dantelă care-i accentua eleganța rece și distanțată. În fața ei, un bărbat chipeș, îmbrăcat modest, părea lovit de trăsnet. Andrew Lloyd nu putea să creadă ce auzea: „Christie, ce spui? Ce s-a întâmplat cu promisiunea noastră?” Conveniseră să-și unească destinele chiar în ziua în care Stevens Corporation avea să intre pe piața publică, pecetluind astfel trei ani de curtare. „De când suntem împreună, am să fiu directă”, a continuat Christina, strecurând nonșalant o șuviță retezită după ureche. Fiecare mișcare îi sublinia grația și frumusețea răpitoare. „Andrew, nu simți că distanța dintre noi a devenit insurmontabilă? Parcă am fi din lumi paralele acum. Să forțăm această relație nu-ți va aduce niciun beneficiu. Pentru mine, ar fi… o corvoadă.” O corvoadă? Andrew era uluit, incapabil să anticipeze o asemenea declarație din partea Christinei. Dacă nu ar fi fost sprijinul lui, familia Stevens ar fi fost ruinată de mult, nemaivorbind de listarea la bursă. De fapt, el îi sculptase succesul Christinei cu propriile sale mâini. „Știu că-ți este greu să accepți această decizie. Dar ce-ai spune de asta? Consideră-o o datorie pe care o am față de tine. După anularea nunții, îți voi oferi o compensație – bani, o vilă și o mașină de lux. Ar trebui să-ți fie suficient pentru a trăi în lux și opulență.” Christina a scos un stilou elegant și un carnet de cecuri dintr-o poșetă de firmă, în timp ce vorbea. Andrew a urmărit-o în tăcere cum scria suma: 1,2 milioane. Avea senzația că privește un străin. „Atât valorează toți acești ani petrecuți împreună? Doar o înșiruire de cifre?”, a întrebat Andrew, cu un ton amar. Trăsăturile perfecte ale Christinei au trădat o urmă de emoție, pentru o fracțiune de secundă, înainte de a reveni la masca de indiferență. „Dacă ți se pare insuficient, pot suplimenta. Spune-mi prețul.” Andrew o fixa cu o privire în care se citea durerea, realizând că Christina interpretase greșit întrebarea lui, crezând că el considera suma inadecvată. „Deci, ești ferm hotărâtă să renunți la căsătorie?” Christina și-a strâns buzele într-o linie subțire și s-a întors spre fereastră, evitându-i privirea. „Dacă asta e interpretarea ta, nu mai am nimic de adăugat”, a replicat ea, cu un ton rece. Era un CEO de succes, cu o avere netă de peste 150 de milioane de dolari și cu nenumărați admiratori în Jayrodale. Andrew, din orice perspectivă, nu se mai potrivea în lumea ei. Nici măcar la nivel intelectual. Această căsătorie nu era ceea ce își dorea Christina – era prea banală pentru gusturile ei rafinate. „Nu mi-aș fi imaginat niciodată că anii de iubire, nenumăratele nopți petrecute împreună și toate acele mic dejunuri și cine pregătite cu dragoste vor fi sacrificate pe altarul fricii de a fi banală. Dar nu e o surpriză – acum ești CEO-ul Stevens Corporation, fata de aur a Jayrodale-ului, înconjurată de admiratori. Iar eu? Sunt doar un nimeni, evident nedemn de remarcabila doamnă Stevens.” Andrew a râs amar, simțindu-se complet descurajat și umilit. Christina s-a încruntat ușor, aruncându-i o privire rapidă. „Andrew, recunosc că ai făcut multe pentru mine, dar… nu asta îmi doresc. Lasă-mă să-ți spun. Știu că nu vei înțelege, oricât m-aș strădui să explic. Ia banii. Consideră-i o compensație pentru eforturile tale de-a lungul anilor”, a spus Christina, împingând cecul spre el. Andrew nici măcar nu s-a uitat la cec. „O taxă de despărțire de 1,2 milioane de dolari? Cât de generoasă din partea dumneavoastră, doamnă Stevens. Dar nu am nevoie de ea.” S-a ridicat brusc și s-a îndreptat spre ușă. Văzându-l pe Andrew gata să plece, încruntarea Christinei s-a accentuat. „Andrew, te sfătuiesc insistent să accepți acești bani. Nu fi orgolios. Un medic de provincie ca tine nu ar putea câștiga niciodată o asemenea sumă într-o viață întreagă.” Andrew i-a ignorat cuvintele. În realitate, 1,2 milioane de dolari nu reprezentau o sumă de care avea nevoie disperată. „Stai pe loc!”, a răsunat o voce autoritară. O femeie acoperită de bijuterii ostentative și cu un machiaj strident a intrat fulgerător în birou. Andrew a recunoscut-o imediat. „Mătușă Irene!” Era mama Christinei, Irene Cowell – care ar fi trebuit să-i devină soacră. „Hm, lasă-mă cu „mătușa Irene”, nu suntem chiar atât de apropiați! Dacă pleci, ia-ți și fleacurile cu tine. Conacul nostru nu are loc pentru prostiile tale”, a răcnit Irene, cu o voce ascuțită. A scos o cutiuță minusculă și un card de credit din poșetă și le-a aruncat cu dispreț spre Andrew. Căldura care-i luminase chipul cu câteva clipe în urmă a fost înlocuită instantaneu de o expresie glacială. Era inelul de logodnă pe care îl alesese cu atâta grijă pentru Christina, împreună cu banii pe care îi economisise pentru nunta lor. Chiar dacă mariajul era anulat, nu era nevoie să-i umilească sentimentele în asemenea hal. „Mătușă Irene, și dumneavoastră ați vrut asta? Credeam că v-am tratat întotdeauna cu respect.” Irene a izbucnit într-un râs hidos, cu o voce guturală. „Ce s-a întâmplat, Andrew? Te-am lovit unde te doare mai tare?” „Mamă, ai grijă cum vorbești!”, a intervenit Christina, cu o sprânceană ridicată. Totuși, Irene era de neoprit. „De ce aș face-o? Nu e decât un visător incurabil, care urmărește himere. Crede că poate intra în familia noastră? Niciodată!” „O, Andrew, mai e ceva ce ar trebui să știi. Christina se va logodi în curând cu Harvey Weller, imediat ce se va întoarce din străinătate. Nu ești de același calibru cu Harvey, ai înțeles?”, a rostit Irene, cu o expresie de batjocură pe chip. Andrew a fixat-o pe Christina cu o privire tăioasă. Era șocat de îndrăzneala ei de a-și găsi un alt pretendent înainte de a rupe logodna cu el. Christina a evitat privirea pătrunzătoare a lui Andrew, dar cuvintele ei au fost ferme. „Familia Weller este o forță dominantă în Jayrodale, cu influență în sectoarele militar, politic și de afaceri. Au muncit generații întregi pentru a deveni unul dintre pilonii de neclintit ai orașului. Harvey va moșteni totul într-o zi. O alianță între familiile noastre este o oportunitate unică în viață. Pentru mine, este șansa de a-mi transforma radical existența.” La auzul acestor cuvinte, Andrew a renunțat în cele din urmă. A zâmbit amar și a replicat: „Înțeleg. Atunci, permiteți acestui umil nimeni să vă ureze dumneavoastră și familiei Stevens mult succes în ascensiunea voastră socială.” Spunând acestea, a ieșit pe ușă fără să se mai uite înapoi, fără a arăta nicio urmă de regret. În timp ce privea silueta lui Andrew îndepărtându-se, Christina a fost cuprinsă de un vârtej de emoții contradictorii. Se așteptase ca el să explodeze de furie sau să o implore să se răzgândească, după ce ar fi auzit de Harvey. Totuși, pe tot parcursul discuției, Andrew își păstrase un calm straniu, devenind chiar indiferent la final. „Mamă, crezi că am exagerat?” Irene a râs batjocoritor. „Exagerat? Acel parazit care credea că se poate căsători cu tine – asta e culmea nesimțirii!”, a chicotit ea, cu o sclipire malițioasă în ochi. „Așteaptă doar până se întoarce Harvey, draga mea. Odată ce vă veți logodi, familia Stevens va ajunge în vârful societății din Jayrodale. Cât despre Andrew, e un nimeni. Din fericire, știe cu cine are de-a face și e cooperant. Altfel, i-aș fi dat o lecție pe care n-o va uita niciodată!” Christina a tăcut, simțind un gol inexplicabil în piept. Era ca și cum ceva de neînlocuit ar fi dispărut brusc din viața ei.