Elisei i se pare că a fost lovită de un bolovan greu; respirația ei greoaie se liniștește în momentul în care începe să-și recapete cunoștința.
Dispăruseră pereții de piatră și ușile de fier în care era ținută; acum se uita la cer și la stelele de deasupra.
Corpul o mănâncă pe iarba umedă de rouă pe care stă întinsă. Îi ia un moment să se ridice de pe pământ; fiecare mișcare face iarba să crap
















