Vrăjitorul avusese dreptate. Îl țineau pe tipul ăsta mult prea confortabil. Stătea pe un scaun de lemn, legat de el cu frânghii. Ce mă enerva cel mai tare era că era hrănit și adăpat. Camera în sine era goală, probabil de la unul dintre băieții care plecaseră acum câteva luni. Boris stătea la masă în colț cu Lec și Zann când Keenan și cu mine am intrat. Toți au deschis ochii mari, iar Zann s-a rid