Tot corpul îmi tremura în timp ce mă așezam pe unul dintre scaunele argintii, așteptând să aud orice veste. Plânsesem neîncetat de când mi s-a spus că avionul lui a luat foc la aterizare. Uram neputința în care mă aflam. Tot ce puteam face era să aștept și era o tortură pură. Am încercat să-l sun, sperând că va răspunde să-mi spună că e bine, dar n-a făcut-o. Voiam să mă agăț de orice licărire de