Olivia „Ei bine”, spuse Ethan în cele din urmă, „cred că prânzul poate aștepta.” Am scos un râs surprins, mai mult din nervi decât din umor. „Numai tu ai face glume într-un moment ca acesta.” „Trebuie cineva”, dădu el din umeri, dar puteam vedea frica în ochii lui. Mama se ridică, îndreptându-și umerii. „Hai să-l vedem pe tatăl vostru. Trebuie să-i spunem ce se întâmplă.” Tata a primit vestea cu u