Olivia „Arată minunat”, am spus, vocea mea ieșind mai răgușită decât intenționasem. „Așteaptă până o guști.” Alexander mi-a întins o farfurie și și-a luat paharul de vin. „Hai să mâncăm afară.” L-am urmat pe terasă, unde o masă dădea spre ocean. Luna arunca o potecă argintie peste apă, iar sunetul valurilor lovind stâncile de dedesubt crea o coloană sonoră pașnică. Ne-am așezat unul față de celăla