**Perspectiva Elonei** Stăteam trează în pat, neștiind ce făcea tatăl meu acolo cu Tristan. Sper doar să nu fi făcut ceva ce va regreta. Poate nici măcar nu va regreta. Golul din stomac nu dispare. Sentimentul ăla de vid. Am plâns din nou și nu știam ce-l va opri. Am tras adânc aer în piept cu nasul înfundat. Abdomenul mă durea încă pentru că nu-mi luasem pastilele. Asta mă face să știu că boala m