Perspectiva Elonei Coboram încet scările când domnul Crane s-a uitat la mine, zâmbind șmecherește, iar inima îmi bătea repede. Sper doar că a adus cartea și va pleca după asta, pentru că acum secretul meu a ieșit la iveală. Era deja destul de jenant pentru mine. „Intră, te rog”, i-a spus tata. Nu, nu asta voiam. La naiba! „Minunat”, a răspuns domnul Crane și a intrat în casă în costumul lui negru,