**Punctul de vedere al Elonei** Tristan a oprit în fața casei mele, mașina tatălui meu era în curte. Drumul până acasă a fost tăcut și știam că se datora prin ce trecuse Tristan recent. Aveam să-l las să treacă prin toate stările și eu aveam să fiu aici, susținându-l. „Hei”, mi-a întins mâna, punând-o pe coapsa mea înainte să apuc mânerul portierei. M-am uitat la el. Mi-a zâmbit ușor, cu admirație