„Kristen, ești gata?” întrebă Jacob. Era foarte nerăbdător cu mine. Părul lui negru și ciufulit îi intra în ochii albaștri și limpezi ca cristalul. Privind într-acolo, l-am văzut cum își trecea mâinile prin păr. Jacob era atrăgător, trebuia să recunosc. Foarte musculos și înalt la 1,85 m, dar nu chiar genul meu. Bun de flirtat cu el, dar nu genul meu. „Aproape.” Eram fiica Alfei. Fratele meu era cel mai bun prieten al lui Jacob și liderul micului nostru grup de prieteni. Colt era visul umed al oricărei fete. Păr șaten, tuns scurt, cu ochi de un căprui extrem de închis. Cred că înțelegeam cum linia maxilarului și barba lui deasă mă puneau și pe mine într-o lumină bună. Era și el complet sculptat. Totuși, fiindcă eram gemeni, semănam foarte mult. Colt era adesea tachinat pentru că eu sunt versiunea lui feminină și extrem de căutată de băieți. Cu toate acestea, Colt era cu patru minute mai mare decât mine, așa că el primește poziția de Alfa. Lăsându-mă pe mine să fac ce-mi place, iar asta se întâmplă să fie tatuajele. Am început să tatuez pe la 15 ani, iar Colt și cu mine urma să împlinim 18 în curând. Eram la ultima mea ședință cu Jacob. „Abia aștept să termin. Am o întâlnire weekendul ăsta și vreau să arate bine.” Jacob avea o nouă cucerire în fiecare weekend, atât de des încât nici nu mă mai oboseam să le învăț numele. Mergeam la un liceu care era parțial pentru oameni și parțial pentru vârcolaci. Însă, trei haite diferite frecventau școala, așa că trebuia să fii atent. Eram noi, Haita Colț Albastru. Apoi Haita Râul Nopții și, în final, Haita Luna Neagră. În mare parte, haitele se înțelegeau, dar exista întotdeauna un sentiment de autoritate care era testat. „Nu-ți face griji, o să mă asigur că arăți bine. Nu putem reprezenta haita noastră în mod negativ.” Jacob își tatua stema noastră pe piept. Era capul unui lup cu colții la vedere și sânge albastru picurând din ei. Cam nimerit la fix pentru cine a proiectat-o, dar în fine. „Mersi, Gheață.” Gheață era porecla mea. Colt era Foc. Adică, fierbinte, sexy și jucăuș. Gheață e pentru inima mea rece, pe care am ales să n-o dăruiesc nimănui. Aveam părul lung, natural creț, toate formele la locul lor și picioare interminabile. Aș fi putut alege pe oricine aș fi vrut. Totuși, Colt punea de obicei capăt oricărei încercări. Odată, mi-a bătut iubitul la propriu până l-a desfigurat, pentru că ne-a văzut sărutându-ne. De atunci, n-am mai găsit pe nimeni care să vrea cu adevărat să-l înfrunte. Jacob stătea lăsat pe spate în scaun, în timp ce eu terminam de pregătit totul, când fratele meu și restul găștii lui au intrat. „Ai chiulit în ultima oră?” m-a întrebat Colt. Dându-mi ochii peste cap, m-am aplecat și am început să lucrez la Jacob. A tresărit la început și a mârâit la mine. „N-o să vrei să faci asta,” l-am avertizat. O fi eu fată, dar sângele de Alfa și antrenamentul meu îi pot pune pe toți băieții ăștia la pământ. „Nu eram pregătit.” „Strânge din dinți,” i-am spus, continuând. „Gheață, ți-am pus o întrebare.” Colt s-a așezat pe un scaun. Ace era cel pe care mi-l doream, dar care îmi era pentru totdeauna de neatins. Era fiul Betei și urma să fie Beta-ul lui Colt. Părul lui șaten-miere se potrivea cu ochii săi. Doar cu puțin mai scund decât Colt, era la fel de musculos și mult mai rezervat și tăcut. Era genul care stătea într-un colț, bea și se uita la toți ceilalți cum se prosteau. Pe mine mă atrag tipii tăcuți. S-a așezat exact în fața lui Jacob. Cu piciorul pe bara de sub scaun și cu brațele încrucișate, îmi dădea cheful să mă urc la el în poală și să-l fut. „Te-am auzit. N-am vrut să merg.” Înmuindu-mi aparatul în cerneala albastră, am continuat. „De ce nu? S-a întâmplat ceva?” Vocea lui Colt a devenit periculoasă. Acești trei băieți și prietena mea cea mai bună, Emmy, eram un grup. Gașcă ar fi un cuvânt prea mare, dar nimeni nu se punea cu noi. Ne asigurasem de asta. Din fericire, ușa s-a deschis și a intrat Emmy. Jacob o plăcea la nebunie, dar ea îl refuzase atât de des, încât el ieșea cu alte fete ca s-o facă geloasă. Totuși, tot ce reușea era s-o dezguste. I-am aruncat un semn de mulțumire. Era cea mai plină de viață persoană. Cu un păr blond-roșcat, creț cum nu se poate mai creț, era una dintre cele mai bune luptătoare... după mine. Pielea ei deschisă, acoperită de pistrui, îi scotea cu adevărat în evidență ochii albaștri. „Cum merge?” „Tocmai termin tatuajul fetițoiului,” am spus cu un zâmbet, continuând să lucrez. „Arată uimitor.” Emmy a venit și s-a uitat la el, în timp ce eu m-am lăsat pe spate și l-am șters cu un prosop de hârtie. „Fetițoi?” Jacob mi-a aruncat o privire. „Liniștește-te, băiete, a fost doar o glumă,” am râs, continuând. Clopoțelul a sunat din nou, de data asta, persoana care intra era cineva dintr-o altă haită. „Bună ziua, am auzit că aici e locul unde trebuie să vii pentru un tatuaj?” Ne-am uitat cu toții la el. Oh, la naiba. Îi făcea concurență serioasă lui Ace. Părul lui negru era dat pe spate cu gel, ochii lui verzi s-au oprit asupra mea și lumea mea s-a oprit în loc. Geaca lui de piele abia reușea să ascundă cât de musculos era. Blugii lui au fost cei care mi-au atras atenția. Erau destul de strâmți, iar bocancii de motociclist îi completau aspectul. Scuturându-mă de reacția inițială: „Ce anume cauți?” „Mi s-a spus să întreb de un anume Kris. Că ar fi cel mai bun.” „Eu aș fi aceea,” am spus cu o notă tăioasă în glas. Majoritatea oamenilor de la școală îmi spuneau Kris, prietenii apropiați îmi spuneau Gheață. Foarte puțini îmi spuneau Kristen. Șocul a fost evident, dar a reușit să se recompună. „Speram să-mi fac un model ca acesta.” Scoțând un desen imens, a venit spre mine ca să mă pot uita la el. „Unde îl vrei?” am întrebat. Era o întreagă scenă cu un lup urlând la lună. „Pe spate. Vreau să-l acopere în întregime. Tocmai m-am întors de la un antrenament de cinci ani și vreau să mă tatuez.” „Care este numele tău?” întrebă Colt. Străinul s-a uitat la el. „Numele meu e Alec. Fiul Alfei Marc din Haita Luna Neagră.” S-a îndreptat spre Colt pentru a-i strânge mâna. Colt s-a ridicat. Am devenit puțin nervoasă, deoarece Colt nu are cea mai bună reputație. „Colt Jefferys. Fiul Alfei Brian din Haita Colț Albastru. Ea e sora mea geamănă, Kristen Jefferys.” Colt a dat din cap spre mine. „Emmy, viitorul Gamma, Jacob, și viitorul Beta, Ace.” „Nu vreau să calc pe nimeni pe bătături venind aici. Îmi termin ultimul an de liceu aici înainte de a mă transfera.” Nu m-am putut abține. „Să te transferi unde?” Colt mi-a aruncat o privire tăioasă, dar l-am ignorat. Alec mi-a zâmbit pe jumătate. „La mai mult antrenament.” „Modelul acesta te va costa în jur de 1.500 de dolari și îmi va lua câteva ședințe. Depinde de pragul tău de durere,” am spus fără să mă uit la ei. În schimb, m-am apucat din nou de Jacob. Trebuia doar să termin umbrele și eram gata. „Aveți un portofoliu?” întrebă Alec. Dându-mi ochii peste cap, am arătat spre cartea de pe suport. Majoritatea băieților voiau să-mi vadă lucrările înainte de a fi de acord cu ceva. Eram obișnuită, dar tot mă enerva. Alec a luat câteva minute și a răsfoit paginile. Întotdeauna am putut citi oamenii extrem de ușor. Colt spunea că e pentru că sunt o femelă Alfa. Oricum ar fi, Alec era misterios și periculos, da, dar nu în același timp. „Gata, am terminat,” i-am spus lui Jacob. Punând niște săpun pe tatuaj, l-am spălat înainte de a-l curăța și de a aplica o folie de vindecare. „Știi procedura. Nu mă face să-ți repar măgăriile. Și ai grijă ca târfele să nu-și mai folosească unghiile de data asta.” L-am privit cu asprime. „Aia a fost o singură dată!” Jacob s-a ridicat și s-a uitat în oglindă. Între timp, m-am spălat pe mâini și mi-am luat aparatul foto să fac o poză. „Stai nemișcat,” i-am spus, mutându-l la lumină. Clic! „Perfect.” Știam că trebuie să plece, dar îmi dădeam seama că Colt nu voia să mă lase singură cu Alec. „Sunt bine, frate,” i-am spus prin legătura mentală. Punându-mi mănuși, am început să-mi fac curat. „Nu am încredere în el.” „Emmy va fi cu mine și tata te omoară dacă mai întârzii o dată.” „Bine. Vreau să știu exact în ce minut pleacă.” Era un ordin, dar amândoi știam că la mine nu funcționează. „Da, domnule,” am spus sarcastic. Cei trei băieți s-au ridicat și s-au îndreptat spre ușă. „N-ar trebui să fie nevoie să-ți spun să te porți adecvat cu sora mea,” i-a spus Colt lui Alec. Ochii lui Alec s-au îngustat la amenințare, dar nu a reacționat. „Nu mi-am făcut un obicei din a nu respecta femeile.” „Gheață.” S-a uitat la mine și a dat din cap înainte de a pleca. „Scuze pentru asta. Ai luat o decizie?” am întrebat în timp ce aruncam toate obiectele folosite. „Da, aș vrea să fac o programare.” Pulverizând scaunul, l-am șters. „Ești singurul artist de aici?” a întrebat el în timp ce mă îndreptam spre tejghea. „Da. Acesta e magazinul meu și doar al meu. Poate într-o zi mă voi extinde.” Deschizând calendarul, am văzut că aveam liber mâine. „Pot mâine la ora 16:00. Vom vedea cât poți rezista și vom stabili de acolo programările viitoare.” „În regulă. Mă antrenez dimineața, așa că va fi perfect.” „Iată formularele pe care trebuie să le completezi. Lasă schița pe care o ai și întoarce-te cu ele completate și cu banii.” I-am întins un plic, iar el mi-a dat desenul. „Ce sunt aceste formulare?” întrebă Alec. „Confirmă că înțelegi cine sunt, din ce haită fac parte. Că faci asta de bunăvoie și toate chestiile cu litere mici. Aceasta este o afacere legitimă pentru care plătesc impozite. La fel ca și haitele.” „În regulă, atunci. Ne vedem mâine.” Alec se îndreptă spre ușă. „Bine,” am spus, ieșind de după tejghea. Nu aveam nicio programare în după-amiaza asta. Emmy și cu mine urma să mergem la o alergare și să ne relaxăm. Imediat ce a ieșit pe ușă, Emmy a început. „Sfinte Sisoe! Dacă nu-l fuți tu, o să-l fut eu!” Era o mică obsedată, dar avea o limită. Oricât se săruta pe ici pe colo, era încă virgină. Doar gură de ea, fapte mai puține. „Colt l-ar ucide la propriu,” am spus, luându-mi poșeta. Era începutul verii și la naiba dacă nu erau încă 27 de grade la 7 seara. Venisem cu motocicleta, la fel și Emmy. „N-ar fi o pereche de vis?” Ieșind, mi-am încuiat magazinul. Privind designul, nu aș fi putut fi mai fericită cu ce am realizat. Emmy s-a dus la motocicleta ei, iar eu stăteam în fața alor mele. Poșeta mea era stil rucsac, așa că după ce mi-am pus cheile și alte lucruri în ea, mi-am luat casca și am pus-o pe cap. Abia când am încălecat motocicleta l-am observat pe Alec peste drum, uitându-se direct la mine. Mi s-a făcut pielea de găină. „Ceva de genul,” am spus. Știam că acum ne putea auzi. Magazinul era construit să fie izolat fonic, exteriorul nu prea. „Haide, trebuie să-mi consum niște energie.” Pornind motorul, am așteptat până a fost și ea gata înainte de a trece pe lângă el. Ochii lui au rămas ațintiți asupra mea tot timpul. Era ceva în ei ce nu înțelegeam. Ceva primordial.