Alec sforăia. — Ești surprinsă? — Nu. Doar aș vrea să mă fi iertat. — Poate după ce face un duș și se odihnește. Mâna lui Alec se odihnea pe șoldul meu. Era ca și cum n-ar fi avut nevoie să aștepte până vineri ca să știe. Asta m-a zăpăcit, dar am decis să accept. Probabil am ațipit, pentru că următorul lucru pe care l-am știut a fost că s-au deschis portierele mașinii. — Am ajuns acasă, a șoptit A