Alec sforăia.
— Ești surprinsă?
— Nu. Doar aș vrea să mă fi iertat.
— Poate după ce face un duș și se odihnește.
Mâna lui Alec se odihnea pe șoldul meu. Era ca și cum n-ar fi avut nevoie să aștepte până vineri ca să știe. Asta m-a zăpăcit, dar am decis să accept. Probabil am ațipit, pentru că următorul lucru pe care l-am știut a fost că s-au deschis portierele mașinii.
— Am ajuns acasă, a șoptit A
















