— Domnișoară Kris! A trecut ceva timp! zâmbi gazda când am intrat. — Prea mult timp! am râs eu. — Haideți, v-am pregătit o masă. — Mulțumesc, Ira! — Cu plăcere! făcu ea cu mâna, îndepărtându-se. Uram să stau cu spatele la ușă, dar cred că latura de Alpha a lui Alec îl făcea să aibă nevoie de acel loc. Oftând, m-am așezat. — Vii des pe aici? Alec ridică o sprânceană spre mine. — Ocazional. Încercă