-Vera- Noah și cu mine am rămas așezați la masă mult timp, fiecare procesând informația în felul său. Până la urmă, însă, ne-a fost amândurora o foame teribilă. „Îmi pare rău, n-am avut timp să vanez nimic. Trebuie să ieșim și să găsim ceva de mâncare.” „E-n regulă. Mă duc eu să ne aduc ceva. Tu stai aici,” sugerează el. „Știi, faci asta des, nu?” „Ce anume?” „Încerci să mă ții departe de lucruril