-Vera-
Noah și cu mine am rămas așezați la masă mult timp, fiecare procesând informația în felul său. Până la urmă, însă, ne-a fost amândurora o foame teribilă.
„Îmi pare rău, n-am avut timp să vanez nimic. Trebuie să ieșim și să găsim ceva de mâncare.”
„E-n regulă. Mă duc eu să ne aduc ceva. Tu stai aici,” sugerează el.
„Știi, faci asta des, nu?”
„Ce anume?”
„Încerci să mă ții departe de lucruril
















