Capitolul douăzeci și trei: „Crezi în suflete pereche, Zara?” Cred că eram în negare și faptul că eram atât de aproape de Harper nu ajuta deloc. Cred că mintea mea a respins ideea existenței vârcolacilor pe loc, chiar dacă vorbeam cu Harper despre ei ca și cum aș discuta, poate, despre un roman fantastic. Când am ajuns în siguranța propriei mele case și în așternuturile moi ale patului meu, mi-am