Capitolul Unu: Oamenii nu vor să deschidă o ușă și să intre direct într-o sesiune live de porno. O, rahat! Ultimul meu an la Liceul Ridgeback nu putea să înceapă mai bine. Nu. Totul mergea absolut bine. Perfect, chiar. Eram mai puțin stângace. Adică, nici măcar nu m-am împiedicat de aer o dată, ceea ce este o realizare considerabilă pentru mine. Ei bine, până acum. Mă uitam îngrozită la Melanie, a cărei ținută era acum îmbibată cu suc meu de portocale. Nici măcar nu știu cum naiba a zburat tot cartonul de suc din mâna mea și a aterizat pe capul ei, udând-o din cap până-n picioare. Toată cafeneaua era tăcută și toată lumea se uita la noi, anticipând drama care urma să vină. Acești oameni chiar aveau nevoie să-și vadă de viața lor. Melanie, o regină ambițioasă și plină de venin, se uita urât la mine. M-a mârâit: "Țărancă nenorocită!" A țipat ea, iar vocea ei ascuțită a răsunat în pereții cafenelei. Într-un fel, eram recunoscătoare că era Melanie și nu Amanda cea pe care soarta a decis să o îmbăieze în sucul meu. Amanda, autoproclamata regină a Liceului Ridgeback, este mai nebună decât oricine am cunoscut. Înainte ca Melanie să se poată năpusti asupra mea, două mâini au apucat-o de talie și au tras-o de lângă mine. Drew făcea tot posibilul să o împiedice pe Melanie să mă zgârie și pentru asta eram recunoscătoare. Cu unghii atât de lungi ca ale ei, ar fi putut cu siguranță să-mi jupoaie pielea. Drew era iubitul lui Melanie, deși ce a văzut el la ea mă depășește. Era și fratele celei mai bune prietene ale mele, Natalie. Drew și cu mine ne cunoșteam de o veșnicie, pentru că nu eram chiar apropiați sau ceva de genul. Pur și simplu împărțeam câteva cursuri împreună. Și nu, nu eram îndrăgostită de el. Sigur, era drăguț cu ochi căprui, păr negru și gropițe pe ambele părți ale obrajilor, dar nu era genul meu. Melanie a fost mereu o curvă și nu, nu judec aici. S-a culcat cu aproape toți băieții de aici. Dar totul s-a schimbat după a optsprezecea aniversare, exact când s-a cuplat cu Drew. Asta a fost acum șapte luni și, cumva, și-a schimbat obiceiurile. Era ca și cum într-o zi a decis că s-a culcat destul și vrea să se așeze la casa ei, și cine ar fi mai bun decât Drew, băiatul liniștit și atrăgător. Ce s-a schimbat, încă nu sunt sigură. Melanie a fost rea cu mine și cu cele mai bune prietene ale mele de când mă știu. Doar nu ne spuneți cei trei muschetari. Orice, numai asta nu! "Ce se întâmplă aici?" Ah! Directorul Powers. Acest om a avut întotdeauna un simț al timpului impecabil. E ca și cum ar avea un radar pentru dramele adolescente în desfășurare. "Hei, Melanie, iubito. Calmează-te." A alintat-o Drew la ureche pe Melanie. "Să mă calmez?! Cum naiba ar trebui să mă calmez când această țărancă m-a îmbibat intenționat?" A mârâit ea, în timp ce arăta cu degetul ei manichiurat spre mine. "Limbajul, domnișoară Simpson." Directorul Powers s-a uitat urât la Melanie. "Acum, Melanie. Sunt destul de sigur că nu a făcut-o intenționat." Drew a încercat să detensioneze situația. Melanie s-a zbătut să scape din strânsoarea lui Drew. "O să te omor" a țipat ea. "Dă-mi drumul, Drew." Toată lumea avea telefoanele mobile scoase și înregistrau această scenă și eram sigură că va fi postată pe toate site-urile de socializare înainte de terminarea pauzei de prânz. Am menționat că urăsc atenția?! Și unde sunt cele mai bune prietene ale tale când ai nevoie de ele?! Drew și-a strâns strânsoarea asupra lui Melanie și i-a șoptit ceva la ureche. Ea s-a încordat cu o roșeață acoperindu-i obrajii. A devenit moale în brațele lui și s-a sprijinit de el. Nu știam că Drew are o asemenea putere asupra lui Melanie. Ce i-a spus el, de fapt? "Domnișoară Melanie Simpson, ați putea explica ce s-a întâmplat aici?" Domnul Powers s-a mutat de la poziția sa de la intrarea în cafenea lângă noi. "Domnule Powers, Zara aici m-a îmbibat deliberat cu sucul ei de portocale." M-am săturat de acuzațiile ei. "Știi, Melanie, dacă te-aș fi îmbibat intenționat, nu ar fi fost cu sucul meu de portocale. Sunt lucruri mai dezgustătoare în cafenea." Am râs. Și ca un semnal, murmure au izbucnit în jurul cafenelei. "Țărancă..." Melanie a mârâit și a încercat să se năpustească din nou asupra mea. "Ți-ar face bine să-ți controlezi gura, domnișoară Simpson. Ești încă la școală!" A spus directorul Powers. "Ești la ciclu? Nici măcar nu a fost o replică bună." Am chicotit. Nu am mai răspuns niciodată așa, ce a intrat în mine și în fața directorului. Și, judecând după expresiile celorlalți elevi, se întrebau același lucru. Chiar și Melanie a fost surprinsă. "Fete, destul!" A oftat domnul Powers. "Domnule Drew Jenson, vă sugerez să vă luați iubita de lângă voi și să o schimbați cu niște haine uscate. Și în ceea ce te privește, domnișoară Zara Hemming, vei curăța mizeria pe care ai creat-o." Să curăț mizeria pe care am creat-o? Presupun că aș putea face asta. Era doar puțin suc de portocale pe care l-aș putea șterge cu ușurință. Mai bine să cedez decât să mă cert cu directorul și să fiu reținută în proces. "Bine, domnule director Powers." Am acceptat cu regret. "Bine." Directorul Powers ne-a aruncat amândurora priviri insistente și a ieșit din cafenea. Melanie a zâmbit cu superioritate la mine, și-a ridicat tava și a lăsat-o să cadă pe podea. "Oh, cred că va trebui să cureți și mizeria mea", m-a batjocorit ea cu o voce dulceagă. Toată gașca ei s-a ridicat de la masă și, unul câte unul, toți și-au aruncat farfuriile și au râs. Uau, ce unitate. Drew s-a uitat cu scuze la mine și a târât-o pe Melanie, care, eram sigură, avea mult mai multe să-mi spună. Gașca ei de colege majorete a ieșit din cafenea, legănându-și șoldurile, fustele abia acoperindu-le fundurile, exact când a sunat clopoțelul, semnificând sfârșitul pauzei de prânz. Mâinile mele s-au strâns în pumni. Pur și simplu nu puteam să cred că au făcut asta. Nu eram o persoană care se lasă călcată în picioare, dar cafeneaua era deja goală și nu cred că a merge la domnul Powers și a mă plânge ca un copil mi-ar face vreun bine. Am oftat și mi-am frecat tâmplele. O să le omor pe Natalie și Samantha pentru că m-au lăsat singură și au fost reținute pentru că au întârziat. Toată lumea trebuie să fie deja pe drum spre dulapurile lor pentru a participa la orele lor și iată, eu voi curăța mizeria pe care am "presupus" că am creat-o. Aș putea pur și simplu să las orice mizerie au creat Melanie și adepții ei, dar nu am vrut să le dau un alt motiv să se pună pe mine și să fiu reținută. Am oftat și am ieșit din cafenea. În loc să mă îndrept spre următoarea mea oră, așa cum voiam, m-am îndreptat în direcția dulapului îngrijitorului. Celebrul dulap al îngrijitorului unde jumătate dintre curvele din școala noastră și-au pierdut virginitatea. Chiar puteam auzi gemete și vaiete din interiorul dulapului. Doar norocul meu! Nicio surpriză acolo. Ar trebui să sterilizeze fiecare suprafață din acel dulap. Bietul domn îngrijitor care trebuie să atingă proviziile zilnic. Mă grăbeam să ajung la ora mea, oricum ar mai fi rămas din ea și chiar nu-mi păsa cui îi întrerupeam facerea de copii. După ce am respirat adânc, am rotit clanța și am deschis ușa și înăuntru l-am găsit pe Harper Cain cuplându-se cu fata lui din săptămâna asta. Sau zi. Sau oră. Harper Cain, playboy-ul enervant de arătos al școlii. Cu ochi verzi, păr moale castaniu și o înălțime de 1,90 m, era visul oricărei fete. Singura problemă era că știa cât de nenorocit de arătos era și profita din plin de asta. Aproape 80% dintre fetele de aici și-au pierdut virginitatea cu el. Ce clișeu absolut, un băiat rău care nu se așează niciodată cu o singură fată, a frânt inimile tuturor cuplărilor sale și fetele încă tânjeau după el. Și cu ritmul în care mergea, eram sigură că va rămâne fără fete cu care să facă sex. Dar da, mai era un liceu nu prea departe de aici, așa că nu cred că era prea îngrijorat de asta. Bleah. Oh, și îl urăsc. Șoc! Dacă ar putea doar să respecte mai mult fetele și să nu le trateze ca pe niște rahaturi. S-a culcat cu sora mea acum doi ani, când ea era în ultimul an și noi eram în primul. Nici măcar nu a avut decența să rămână în dimineața după ce au făcut sex. Adică, cum a ajuns măcar să se cupleze cu o fată din ultimul an? Aparent, nimic nu este imposibil pentru Cain cel puternic și important. Harper nici măcar nu a avut decența să încuie ușa și nici măcar nu m-au observat. Adică, salut, oamenii nu vor să deschidă o ușă și să intre direct într-o sesiune live de porno. Victima săptămânii era Maria Wilson, care ar fi trebuit să fie o tocilară cuminte. Din nou, nu judec pe nimeni, doar spun ce văd. Nu există sfârșit al farmecului lui Harper?! Aparent, nu. Corpul lui era o operă de artă dacă ego-ul lui nu ar fi fost prea mare. Corpul lui era suplu și musculos, ca și cum tot ce făcea era să se joace cu greutăți. Și puteam vedea și un six-pack. Este pe steroizi? Adică, băieții de șaptesprezece ani pot avea corpuri atât de sculptate? Pula lui era încă în interiorul ei și își legăna șoldurile deloc ușor. Maria a țipat și a gemut de plăcere la fiecare împunsătură. Spatele ei era arcuit și ochii ei erau închiși. O apuca de fund atât de tare încât eram sigură că fundul ei ar avea amprentele mâinilor lui. Cealaltă mână o sprijinea apucând-o de partea inferioară a spatelui. Mușchii abdominali i se încordau la fiecare împunsătură. Aveam o vedere completă a spatelui Mariei și era o priveliște pe care nu o voi putea uita niciodată. Sunt literalmente, marcată pe viață. Pentru o secundă, am uitat de ce eram aici și m-am întrebat cum ar fi să țin brațele lui Harper când s-ar încorda când ar fi în interiorul meu și aș geme de plăcere. Stai, ce? Am scuturat din cap pentru a-mi limpezi capul de aceste gânduri. Trebuia să controlez acești hormoni trădători de curvă. I-a supt sânul ca și cum ar fi curs pur și simplu băutura zeilor. I-a mușcat sfârculețul deja roz, ceea ce a făcut-o să geamă atât de tare, încât mi-era teamă că va scoate pe toată lumea din clasele lor pentru a verifica sursa sunetului. Cât de ciudat. Mi-am dres vocea, dar nu am primit niciun răspuns. Încă se dădeau de-a dura ca iepurii. Dezgustător. Mi-am dres vocea cu mai multă forță. Harper a deschis unul dintre ochi și s-a uitat la mine. Tot nu i-a dat drumul la sfârc. A ridicat o sprânceană, dar nu s-a oprit din împins. O, Doamne! "Eu, um, doar căutam niște provizii de curățenie." Nu s-a oprit, în schimb a apucat-o pe Maria și i-a înfășurat picioarele în jurul taliei. Bine?! Maria era încă în propria ei fericire. Nu cred că știa măcar că pauza de prânz s-a terminat și trebuia să ajungă la clasă. Lăsând sfârculețul ei, a mârâit și s-a uitat la mine. "Ce naiba mai aștepți? Ia ce ai nevoie." Și s-a întors să-i sugă celălalt țâță. Grozav! Pur și simplu minunat! Am intrat cu grijă în dulapul deja aglomerat și am luat tot ce aveam nevoie pentru a curăța podelele cafenelei. Nu s-au oprit nici măcar o dată și m-am lovit de ei de atâtea ori. M-am întrebat dacă am contractat vreo boală venerică doar fiind în aceeași cameră cu Harper Cain. Am adunat toate proviziile, menținând cât mai multă distanță posibil de cuplul excitat. "Ieși deja. Și închide ușa aia nenorocită." A mârâit Harper. Uau, Harper nu putea fi mai idiot. Dacă nu aș fi fost atât de ieșită din minți, i-aș fi dat o replică spirituală. În schimb, am luat proviziile de curățenie și am închis ușa aia nenorocită. Dacă ar fi fost posibil, gemetele Mariei au devenit și mai puternice. Cum naiba nu o auzise încă nimeni? Dacă gemetele Mariei ar fi ceva din care să-mi trag concluzia, eram sigură că acum știam motivul pentru care fetele tânjeau după el chiar și după ce le lăsa atârnate. M-am strâmbat la gândul meu. Un tip care arăta ca un zeu grec și se futea ca unul. Ah, cafenea, iată că vin. Viața mea este mult mai bună decât cea a lui Harper Cain, oricum. Nu.