Doar Madam Livia mai rămăsese. „Vă rog, n-nu plecați, Madam Livia. M-mi-e frică.” Lacrimi îi șiroiau pe obraji. Nu voia să fie lăsat singur cu bestia. Numai gândul îl umplea de panică copleșitoare. „Nu plecaț—" Un alt val de spasme l-a cuprins și a scos un strigăt de agonie. Bestia a mârâit, apoi a ridicat o labă masivă și, cu două mișcări rapide, ca un X, a sfâșiat hainele lui Emeriel – atât cele