„Emeriel! Amie! La pivniță, acum!” Vocea lui Boris, Maestrul de sclavi, bubuia în aer. Emeriel își retrase brusc mâinile, ridicându-se rapid. Niciodată nu fusese mai ușurat să-i audă vocea. „Ne distrăm, Boris,” mârâi Cypher. „Nu cu sclavii mei și nu acum. Suntem în pană de oameni. Sunt necesari în pivniță,” restabili Boris cu fermitate. „Doar dacă domniile voastre nu sunteți gata să vă primiți