„Seb, mi-e atât de frică. Te rog, rămâi cu mine în noaptea asta,” mă imploră ea, lacrimi stropindu-i fața. Mă încrunt, aruncând o privire spre cerul nopții prin mica fereastră care stă deschisă. „Annalise-” „Seb… De ce nu-mi mai spui Anna?” șoptește ea când îi desfac încet brațele de după gâtul meu. „Vremurile s-au schimbat, Annalise… Poate ar trebui să încerci să te odihnești? Știu că locul nu es