Perspectiva Sabrinei: "Du-o din fața ochilor mei." A scuipat el, furia accentuând fiecare cuvânt. Oare asta înseamnă că mai trăiesc o zi?! Sau moartea mea a fost doar amânată? În timp ce Lady Nifra se înclina, m-am uitat direct la alfa al alfelor. "Ce a făcut Zayn?" Am întrebat, având grijă ca tonul meu să fie blând, ca să nu se răzgândească și să mă omoare aici chiar acum. "A făcut...a făcut ceva rău?" "Pui această întrebare ca și cum nu ai fi perechea lui?! Ca și cum nu ai fi fost conștientă de actele lui dezgustătoare?! Ești foarte bună la actorie," "Eu nu...nu știu despre ce vorbiți, majestate." O, Doamne, e furios. E atât de furios acum. Zayn, ce-ai făcut de dragul cerului! Ochii lui s-au îngustat în fante roșii ca sângele. "Copii." A scuipat el, dezgustat. "Perechea ta tot trimitea copii ca ofrande. Fete tinere care nu au văzut nici măcar o fărâmă de feminitate." Maxilarul meu a căzut până la pământ. Ce. Naiba?! "Ce ai de spus în apărarea ta?" Nu aveam cuvinte. Toate mă părăsiseră. Zayn trimitea copii ca ofrande?! Mai întâi mă minte că fetele care au fost trimise au mers de bunăvoie, și acum trimitea minori? De câți ani se întâmplă asta? M-am uitat fix la alfa al alfelor, și am vrut ca pământul să se deschidă și să mă înghită. Nu e de mirare că era atât de furios. "Nu am avut habar de asta, majestate." Am spus și m-am înclinat. "Zayn nu mai este perechea mea, și îmi pare profund rău pentru acțiunile lui." A râs batjocoritor. "Ești exact ca el, nu există nicio îndoială în privința asta." "Nu! Jur că eu sunt..." "Nifra, du-o de aici. Va sluji ca sclavă în aripile albe până când voi spune altfel." Lady Nifra m-a apucat de braț și m-a tras, ignorând implorările și țipetele mele. Nu sunt ca Zayn! Nu sunt ca acel trișor dezgustător! Nu sunt! Jur pe viața mea! "Întoarce-te la mine când termini." I-a spus el Nifrei. "Și să nu întârzii." Ea s-a înclinat, ținându-mă încă strâns. "Da, majestate." Și-a întors capul de la mine, expresia de pe fața lui fiind moartea rece. Sigur o să mor acum. Știu asta. ***** Lady Nifra m-a dus la "aripile albe". Nu aveam nicio idee ce era până când am intrat efectiv înăuntru. Era ca o anexă a casei principale a haitei, conectată la casa haitei printr-un coridor cu incintă de sticlă și podele de marmură. Dacă aș ignora bătăile inimii mele și frica ce-mi curgea prin sânge, m-aș opri și aș admira cerul nopții de deasupra cupolei de sticlă. M-aș opri și m-aș uita dincolo de pereții de sticlă la grădinile minunate care arătau eterice în lumina lunii. Dar nu m-am oprit să le admir frumusețea. "Lady Nifra, te rog," m-am întors să o implor. "Eu nu pot...nu sunt așa cum spune el că sunt." Ea s-a întors și s-a uitat la mine, ochii ei străpungându-mi-i pe ai mei. "Asta trebuie să decidă Majestatea Sa, și nu eu." Lacrimi fierbinți mi-au înțepat ochii. Să fiu ridiculizată ca Luna disprețuită și respinsă a lui Zayn era un lucru. Cumva puteam face față faptului că toată lumea știa că mi-a futut sora, a lăsat-o gravidă și m-a detronat. Puteam trăi cu faptul că toată lumea știa că am fost respinsă. Puteam trăi știind că sora mea stătea pe tronul meu, îmi futue perechea și îmi lua titlul. Puteam trăi cu toate astea. Cu ce nu puteam trăi era cu faptul că alfa al alfelor credea că sunt cumva ca Zayn. Copii. Cum a putut Zayn să fie atât de crud încât să trimită copii la moarte?! În timp ce mergeam prin coridorul de sticlă, mi-am dorit ca sticla de deasupra capului meu să se spargă misterios și să mă scufunde într-o moarte rapidă și nedureroasă. Am ajuns la presupusa aripă albă, și înțeleg de ce se numea așa, pentru că pereții erau toți albi, majoritatea mobilelor erau și ele albe. Era o clădire minunată, nu la fel de magnifică ca casa haitei, dar totuși frumoasă în felul ei. Aici erau mai puțini gardieni, și chiar și atunci când vedeam gardieni, erau femei. Toate s-au înclinat în fața lui Lady Nifra și mi-au zâmbit din nou. Am trecut pe lângă holuri și scări, camere și așa mai departe până am ajuns la o bucătărie. În momentul în care am intrat în ea, a fost ca și cum aș fi intrat într-un fel de tărâm de basm. Râsete blânde de fete umpleau aerul în timp ce pregăteau ceea ce părea a fi cina. Purtau rochii pale fluide, unele aveau coroane de flori pe cap. Fiecare dintre acele fete arăta ca o prințesă. "Lady Nifra!" Una dintre ele ne-a văzut și a gâfâit. Toate s-au întors și s-au înclinat adânc. "Continuați ce făceați." A spus Lady Nifra. "Betty?" O femeie de vârstă mijlocie a înaintat și s-a înclinat. Lady Nifra m-a împins înainte. "Ea va fi sclavă aici, Majestatea Sa a ordonat asta." S-a așternut o perioadă de tăcere incomodă în aer. Toate fetele s-au uitat la mine cu grade diferite de șoc pe fețe. Chiar și Betty. "Bine," Betty și-a dres glasul. "Cum te cheamă, copilă?" "Sabrina." Am spus. "Bun venit." A spus ea cu neliniște. S-a uitat la Lady Nifra. "Mâine?" A întrebat ea, cu un ton implorator. "Da. Sper." Betty a zâmbit larg. "Sabrina dragă, vino. Alătură-te nouă la pregătirea cinei." Am dat din cap. Totul se simțea suprarealist acum. Ce este acest loc? Cine sunt aceste fete? Și de ce am un sentiment rău în stomac în legătură cu toate astea. ***** Aripile albe erau locul unde locuiau fetele trimise ca ofrande alfa al alfelor. Când am întrebat dacă așteaptă să fie sacrificate, mi-au aruncat o privire amuzantă și au râs. Nu, au spus ele. Nimeni nu moare aici. Am întrebat de ce, și nimeni nu a vrut să-mi dea un răspuns. Ești o sclavă, au spus ele. Nu meriți să știi. Am dormit într-o cameră mică și întunecată, cu două lumânări pentru lumină și o pătură zdrențuită care oferea puțină căldură. Înainte ca soarele să răsară, am fost trezită brusc cu apă rece și forțată să curăț holurile. După aceea a trebuit să curăț camerele, și atunci am înțeles ce se întâmplă cu adevărat. Acesta era un harem. Toate fetele de aici trăiau vieți luxoase. Camerele lor erau minunate, cu paturi confortabile și covoare și candelabre și vederi ale grădinilor de dincolo de câmpuri. Toate luau masa într-o sală mare unde vorbeau cu entuziasm despre orice. Am auzit de la una dintre ele în timp ce frecam pereții că se va căsători în curând. Nimeni nu moare, au spus ele. Sunt toate poveștile despre alfa al alfelor care le mănâncă inimile false? Dacă da, n-ar trebui să fiu ca ele acum? Sorbind ceai scump cu brioșe și vorbind despre părul meu? M-am uitat în jos la hainele mele și lacrimi mi-au umplut ochii. Eram ca un râgâit într-o simfonie, înconjurată de prințese. Mi s-au dat haine gri plictisitoare de purtat, părul meu legat neglijent pe cap. Totul din cauza lui Zayn. Din ceea ce am putut să adun în timp ce lucram, majoritatea acestor fete aveau circumstanțe similare cu mine. Forțate, răpite, trimise aici împotriva voinței lor. Și totuși ajung să trăiască confortabil. Erau chiar mai fericite aici, și unele dintre ele nu și-au mai dorit niciodată să se mai întoarcă. Narațiunile diferite despre alfa al alfelor mă confuzau. Dar nu l-am auzit menționat în nicio conversație. Și când am întrebat, fetele au rânjit la mine. Ziua s-a scurs treptat. Fiecare os din corpul meu mă durea și ardea. Funcționam pe aburi, vezicule îmi acopereau palmele. Aveam o tăietură pe genunchi care încă sângera. Arătam ca un gunoi. Mă simțeam ca un gunoi. M-am târât până în camera mea, nerăbdătoare să mănânc cina dintr-un jumătate de sandviș și să mă culc pentru trei ore după care aș fi forțată să mă trezesc și să-mi repet rutina. Ziua unu, și totuși se simte ca și cum ar fi trecut un an. M-am lovit de cineva, forța impactului mi-a trimis corpul slab înapoi. Am aterizat pe fund, durerea mi-a străpuns capul. "Aoleu," am gemut. "Unde mergi! Șobolan!" O voce a rânjit deasupra mea. M-am uitat în sus și am văzut o fată. În timp ce celelalte fete erau ca niște prințese, aceasta era ca o regină întreagă. Era îmbrăcată în mătase roșie, bijuterii și diamante îi decorau gâtul și încheieturile. Totul la ea țipa eleganță. Ochii ei de culoarea chihlimbarului se uitau cu asprime la mine. Era uimitoare. Dar am observat că părul ei era un pic dezordonat. Singurul tip de dezordine care venea de la sex. "Nu poți să-ți ceri scuze?!" A răbufnit ea, cu un rânjet pe buze. M-am ridicat și m-am scuturat. "Îmi pare rău," am spus fără să vreau să spun asta. M-am întors să plec, dar ea m-a apucat de braț și m-a întors cu fața spre ea. "Trebuie să fii fata nouă, am auzit despre tine" a spus ea cu un zâmbet înfricoșător. "Ca să știi, te iert pentru acest act de astăzi. Nu va mai exista o dată viitoare" Felul în care vorbea și se purta era diferit. Ah, îmi amintesc acum. Am auzit fetele vorbind despre ierarhia din acest loc. Cum fetele care au venit primele au mai multă influență și privilegii. Și cele care petrecuseră mai mult timp în harem erau venerate de fetele mai noi. De asemenea, au vorbit despre o fată anume, singura care l-a văzut pe alfa al alfelor față în față. Liderul lor, ca să spunem așa. Blair. Nu aveam nicio îndoială că ea era cea din fața mea. Și nu aveam nicio îndoială că se culca și ea cu el. Toată lumea știa asta.