Favoritismul era insuportabil – flagrant și sufocant. Ochii Feliciei erau pătrunzători, de parcă ar fi putut să le vadă gândurile. Orice urmă de vinovăție sau negare pe care o aveau era complet expusă. Myra bâigui: „Licia, Kayla n-ar face niciodată așa ceva.” „Acum poți să-i citești gândurile? Știi exact ce-a făcut sau ce-a gândit?” Tonul Feliciei era disprețuitor, complet indiferentă dacă asta