Roberta, care fusese împinsă, avea vânătăi pe mâini și picioare. Se împiedică și căzu la pământ, părul ei lung și negru acoperindu-i jumătate din față. Părea timidă, tremurând ușor, ca un iepure speriat. Felicia a recunoscut-o imediat pe fată ca fiind cea pe care o salvase din sat, doar ca ea să o abandoneze pe Felicia și să scape singură. Crezuse că nu se vor mai întâlni niciodată, dar iată-le