Spitalul era întotdeauna cel mai aglomerat loc și acolo se putea vedea cum e natura umană. Erau oameni care veneau și plecau în saloane, coridoare și holuri. Erau oameni bătrâni, tineri și bolnavi cu însoțitorii lor. Unii dintre ei plângeau, unii tăceau și unii aveau zâmbete pe fețe. Trecuseră aproape trei ani de când absolvise, iar inima ei nu mai era la fel de sensibilă ca atunci când a plecat p