Luca stătea în fața camerei de spital a Sophiei, privind fix spre coridorul gol. Luminile slabe și sterile aruncau umbre lungi, întinzându-se pe podeaua lustruită ca niște fantome din trecutul său, bântuindu-l la fiecare pâlpâire. Strângea pumnii, furia și frustrarea mocnind sub exteriorul său calm. Lângă el, detectivul se foia inconfortabil, dregându-și vocea înainte de a vorbi. „Luca, nu am reuș