Camera era liniștită când Sophia a tras cămașa lui Luca peste pieptul lui bandajat, ajustând-o cu grijă ca țesătura să nu tragă de margini. Nu plecase de lângă el de zile întregi, abia oprindu-se să doarmă sau să mănânce. La fiecare oră, îl îngrijea, mișcările ei atente, dar mecanice, ca și cum a rămâne ocupată ar putea cumva grăbi recuperarea lui. Chipul lui Luca era la fel de nemișcat ca întotde