Lumina dimineții se revărsa timid, filtrându-se prin jaluzele în panglici aurii și gri moale. Sophia zăcea acolo, urmărind umbrele dansând pe tavan, simțind greutatea tăcerii înfășurându-se în jurul ei ca o plapumă. Încă mai simțea mâna lui Luca de aseară, degetele lui atingându-i obrazul, ochii lui neclintiți, când a rostit, în sfârșit, cuvintele pe care tânjise să le audă în cele 5 luni de căsni