"E ceva în neregulă?" întrebă Lucas, încruntându-se în timp ce o privea pe Isabella. Privirea ei era fixată pe peisajul care trecea pe lângă fereastra mașinii, imaginile fugitive ale copacilor și clădirilor reflectându-se în ochii ei. Soarele după-amiezii arunca o lumină caldă pe fața ei, dar expresia ei rămânea distantă și tulburată. "Nu," răspunse ea scurt, vocea ei abia mai mult decât o șoaptă.