Isabella stătea în fața oglinzilor întinse, reflexia ei fiind încadrată de strălucirea blândă a soarelui care apunea, filtrată prin perdele. Camera era scăldată într-o lumină caldă, aurie, care conferea scenei o calitate eterică, făcând-o să pară aproape ireală. Se admira în rochie, observând că avea nevoie doar de ajustări minore pentru a se potrivi perfect. Țesătura se draperia elegant în jurul