S-a întors, ținând în mână un hanorac negru atât de mare, încât aș putea să-l port la cină cu o curea și tocuri și aș fi bine îmbrăcată. Îl iau de la el și-l strâng la piept ca pe o pătură de siguranță. Prosopul încă îmi acoperă capul și umerii. Încă tremur de frig. Mă simt complet ridicolă. "Aidan?" "Da, Kayla?" "Îmi pare foarte rău pentru asta. Promit că nu sunt un dezastru ambulant. Sunt doar u