JACKSON
Rayford mă aștepta deja la bordură, cu portiera mașinii deschisă, când am ieșit din restaurant. A fost un lucru bun, pentru că, în starea mea de spirit actuală, aș fi putut să smulg ușa aia nenorocită direct din balamale.
Fierzând, m-am urcat pe bancheta din spate a Bentley-ului. Rayford a închis ușa după mine fără un cuvânt. Când a pornit mașina și am plecat, nu puteam să-mi dau seama dac
















