Aidan stă rigid într-o parte a cabinei, privind fix la bărbatul din fața lui, la vreo doi metri distanță. E Michael. Poartă același pardesiu gri și aceeași pălărie în care l-am văzut de câteva ori în ultimele luni, când l-am surprins urmărindu-mă, e slab și neîngrijit, cu obrajii scofâlciți și umbre întunecate sub ochii săi sălbatici. Brațele îi atârnă pe lângă corp. Într-o mână tremurândă, strâng