Abia atunci și-a dat Jay seama că robotul era imaginea unei tinere frumoase. „Oare îi lipsește iar mamei lui acest micuț?”, se gândi el, exasperat. — Jenson, chiar vrei să o vezi pe mămica ta...? izbucni Jay fără să se gândească. Jenson stătea mohorât pe scări, corpul său micuț arătând deosebit de singur și încăpățânat. Se întoarse să se uite direct la Jay și dădu din cap solemn. Jay își strânse buzele. Presupunea că ar trebui să se considere norocos că încă nu o aruncase pe Rose într-un bordel. Altfel, natura egoistă a lui Jenson nu l-ar ierta niciodată dacă ar afla că tatăl său o hărțuia pe mămica lui. Totuși— Jenson își dorea atât de mult mămica doar ca urmare a unei decizii proaste luate de Jay. Cu câțiva ani în urmă, Jay credea că Rose era moartă, dar nu voia ca Jenson să trăiască într-o lume plină de răutate. Așa că a scornit o minciună, spunându-i că mămica lui îl iubea în fiecare zi. Desigur, după cum a aflat recent, spre șocul său cel mai mare, Rose era cât se poate de vie. În timp ce Jay se gândea dacă să-l ducă pe Jenson la Rose, sună telefonul mobil. La celălalt capăt al apelului era asistentul său, Grayson, care părea teribil de neliniștit. — Domnule Ares... Rose a scăpat. — Ce? Chipul frumos al lui Jay se strâmbă într-o expresie incredulă. — Ajung imediat. Fără să mai aibă timp să ia prânzul, Jay închise și se întoarse să iasă din casă. Bunica și bunicul se uitau la fiul lor care se grăbea încoace și-ncolo ca o albină harnică. Cumva, le părea puțin rău de el. Amândoi bunicii își îndreptară privirile spre Jenson, cauza agitației frenetice a fiului lor. — Micuțule Jenson, uite cât de obosit l-ai făcut pe tatăl tău. Ce-ar fi să-l lași pe bunicul și pe bunica să-ți facă prânzul pe viitor? — Nu, nu e bine. Jenson intră în camera lui și trânti ușa. Bunica ținea o spatulă în mână și o flutură sfidător spre Jenson. — Jenson, mic ștrengar! Cine te-a învățat să te comporți așa? Nu e deloc drăguț. Josephine oftă slab: — Tăticul lui. ... Jay se grăbi cât mai repede posibil la spital. Când ajunse la secțiunea VIP de la etajul nouă, încuietoarea cu amprentă era intactă pe ușă, dar ușa era larg deschisă. Chipul de oțel al lui Jay era brăzdat de șoc. Acea încuietoare cu amprentă era unică, diferită de toate celelalte modele de pe piață. Nu era echipată cu un sistem de parole și nu oferea nicio portiță pentru potențialele efracții. Singura modalitate de a o debloca era obținerea unei potriviri a amprentei la prima încercare. Doar amprentele lui și ale lui Jenson erau înregistrate pentru încuietoare. — Ați găsit ceva de la camera de supraveghere? Jay se gândi imediat la celelalte măsuri de securitate ale clădirii. Grayson privi în jos și spuse: — Domnule Ares, stocarea back-end a sistemului de supraveghere a fost distrusă intenționat. Pupilele lui Jay se contractară. Sistemul de supraveghere al Grand Asia era extrem de bine ascuns, iar sistemul de stocare back-end avea multe straturi de securitate. Cum a descifrat ajutorul necunoscut al lui Rose sistemul său de supraveghere într-un timp atât de scurt? Era acea persoană un profesionist? — Cine era de serviciu la recepție? Fără sistemul de supraveghere, singurul lucru la care se putea gândi Jay era un martor ocular. În curând, asistenta medicală micuță de la biroul de recepție fu adusă la Jay. Jay se așeză pe scaunul pivotant și își încruntă sprâncenele bine formate. Din lateral, Grayson își drese glasul și întrebă cu o voce autoritară: — Vi se cere să aveți o memorie foarte bună pentru a lucra în Grand Asia. Acum, vă voi da un mic test. Începând cu ora 11 dimineața, cine a fost la spital? Era prima dată când asistentei i se cerea să-l vadă pe președinte în persoană, era puțin nervoasă și bâlbâi. — Domnule Ares, toți cei care au venit la prânz astăzi au fost membri ai familiilor pacienților internați, au fost... Salonul 808... Salonul 704... Salonul 706... Salonul 503... Asistenta se străduia din răsputeri să-și caute în cap detaliile fiecărui vizitator. Cu toate acestea, Jay o întrerupse nerăbdător. — Treceți peste membrii familiilor pacienților pe care i-ați mai văzut. Au fost fețe noi? Asistenta își încruntă fruntea și se gândi bine, dar în cele din urmă dădu din cap. — I-am mai întâlnit pe toți. Grayson era nedumerit. El întrebă: — Cum e posibil? Doar dacă Batman nu s-a strecurat pe fereastră? Jay se încruntă și el. După un timp, asistenta își aminti ceva și exclamă brusc: — A, da... Toată lumea se întoarse să se concentreze asupra ei. Asistenta zâmbi jenată: — Nu, nu poate fi el. — Cine? Jay se încruntă. Asistenta ezită mult timp înainte de a spune: — Maestrul Jenson! Maxilarele lui Grayson căzură. — Vreți să spuneți că Maestrul Jenson a mers la etajul VIP? Asistenta micuță dădu din cap. — Când? întrebă Jay. — În jurul orei 11:10 dimineața, spuse ea cu încredere. După un moment de șoc, Jay își reveni încet. Deși Jenson a avut doar un interval de timp mic pentru a face ceea ce pretindea asistenta, era singura explicație pentru încălcarea încuietorii cu amprentă. Temperamentul lui Jay creștea, simțea un sentiment de trădare. Grayson văzu ce se întâmplă și îi alungă repede pe ceilalți din birou. Domnul Ares a fost trădat de o alianță a soției și a fiului său. Nu ne putem imagina cât de proastă trebuie să fie starea lui de spirit. Zbang! Jay trânti pumnul pe birou și șuieră disprețuitor: — Rose, cred că te-am subestimat. Nu-mi vine să cred că ai reușit să-l întorci pe fiul meu împotriva mea în momentul în care ai pus piciorul în țară. Se pare că l-ai cumpărat pe Jenson. Grayson îi întinse cu grijă o ceașcă de cafea președintelui. El spuse cu o voce tremurândă: — Domnule Ares, din moment ce Maestrul Jenson și Rose sunt deja în contact, de ce nu le permiteți pur și simplu să se întâlnească? Jay ridică sprâncenele și se uită în sus la Grayson în timp ce vorbea, bătând ușor cu degetele pe masă. — Continuă. Ușurat, Grayson continuă: — Domnule Ares, conform experiențelor anterioare, orice femeie care a încercat să se apropie de Maestrul Jenson a sfârșit întotdeauna cu o viață de mizerie. La urma urmei, ar trebui să știți mai bine decât oricine despre capacitatea Maestrului Jenson de a face din viața cuiva un iad pe pământ. — La urma urmei, domnișoara Rose este doar o fată bastardă de la țară. Dacă o repartizați pe domnișoara Rose în casă ca babysitter, cu TOC-ul și autismul Maestrului Jenson, sunt sigur că nu va dura mult până când imaginea de vis a Maestrului Jenson despre mămica lui perfectă va fi complet spulberată. — Pe de altă parte, domnișoara Rose va fi probabil hărțuită până la moarte de Maestrul Jenson! Cine știe, poate că nici nu va trebui să o concediați înainte ca ea să vă implore să o lăsați să-și facă bagajele și să plece!