Mă așteptam la asta și totuși, tot a durut.
În mintea mea, silueta lui Soren era atât de vie – ne întâlnisem abia, și totuși fiecare expresie pe care o făcea, zâmbetul lui, gesturile lui galante și manierele lui amabile erau gravate în memoria mea.
Melancolia mea a persistat o vreme, dar când a fost timpul să plec, m-am ridicat și m-am pregătit mental pentru vizita la spital.
Să mă lupt cu Jone
















