Mă așteptam la asta și totuși, tot a durut. În mintea mea, silueta lui Soren era atât de vie – ne întâlnisem abia, și totuși fiecare expresie pe care o făcea, zâmbetul lui, gesturile lui galante și manierele lui amabile erau gravate în memoria mea. Melancolia mea a persistat o vreme, dar când a fost timpul să plec, m-am ridicat și m-am pregătit mental pentru vizita la spital. Să mă lupt cu Jone