ALEXANDER. Continui să mă plimb pe hol, cu inima bătându-mi nebunește în piept cu fiecare secundă care trece, și nimeni nu iese din camera aia. Privirea mi se îndreaptă spre Kaleb, care bate nervos cu piciorul în podea și se foișește pe scaun, ochii lui trecând ocazional de la mâinile lui agitate la ușa de lângă el. "O să fie bine," îi spun în timp ce-i pun o mână pe coapsă ca să o țin nemișcat