ALEXANDRU.
"Mulțumesc," mormăi către bărbatul din fața mașinii înainte să trântesc ușa, cu o mână ținându-mi jacheta peste umăr și cealaltă strângând telefonul. Trag mai multe guri de aer în timp ce mă îndrept spre ușa de la intrare, și scot cheile din buzunarul pantalonilor când ușa se deschide brusc. Ridic capul, mâna îmi alunecă din buzunar, și mă încrunt când îl văd pe Kaleb cu un zâmbet larg
















