ALEXANDRU. Se produce un declic când apare în câmpul meu vizual, părul ei negru ca abanosul săltând cu fiecare pas pe care-l face, tocurile lovind podeaua și scotând un zgomot aproape enervant peste muzica jazz care se aude. Buzele ei sunt strânse într-o linie subțire, în timp ce ocolește masa și lasă geanta ușor pe podea, înainte de a trage scaunul înapoi și a se așeza pe el. Își aruncă părul pe